Cuprins
- INTRODUCERE.4
- 1. ANATOMIA MÂINII.5
- 1.1.Oasele mâinii.5
- 1.2.Muşchii mâinii.6
- 1.3.Articulaţiile mâinii.9
- 2. BIOMECANICA MÂINII.16
- 2.1.Biomecanica gâtului mâinii.16
- 2.2.Biomecanica ultimelor patru degete.17
- 2.3.Biomecanica policelui.19
- 3. ASPECTE TOPOGRAFICE.20
- 3.1.Regiunea palmară a mâinii.20
- 3.2.Regiunea dorsală a mâinii.22
- 3.3.Degetele mâinii.23
- 4. CARACTERISTICI ARHITECTURALE ALE MÂINII.25
- 5. TIPURI DE PREHENSIUNE ALE MÂINII.28
- 6. BAZELE BIOMECANICE ALE RECUPERĂRII MIŞCĂRILOR MÂINII.30
- 7. POLIARTRITA REUMATOIDĂ.32
- 7.1.Generalităţi.32
- 7.2. Anatomia patologică .32
- 7.3. Tabloul clinic. .34
- 7.4. Tratamentul P.R.40
- 8. MATERIAL Şl METODĂ.42
- 9.1. Programul de recuperare kinetic .49
- 9.2.Tehnici şi programe kinetice reeducative in principalele tipuri de leziuni si deformatii ale P.R.61
- 9.3.Rezultate si concluzii.71
- Bibliografie.76
Extras din licență
INTRODUCERE
Poliartita reumatoidă este o afecţiune a cărei prevalentă se situează cu mici variaţii între 0,3-1,5%. Este o boală imunoinflamatorie cronică şi progresivă ce afectează cu predilecţie articulaţiile mici ale mâinilor în mod simetric şi distructiv putând cointeresa virtual oricare din structurile conjunctive ale corpului.
Evoluţia ei este potenţial severă aproape jumătate din pacienţi au un handicap funcţional important după 10 ore de evoluţie şi speranţa de viaţă a poliartriticilor, în general, scade cu 5 ani. în acelaşi timp este vorba de o boală cu o evoluţie extrem de variabilă de la un pacient la altul, îmbrăcând fie forme severe, fie forme benigne care pot antrena leziuni minime sau care se pot vindeca.
Distrucţiile ariculare ireversibile generează un grad important de infirmitate, ceea ce duce la incapacitate de locomoţie, de dexteritate, de autoîngrijire.
în concordanţă cu vârsta, sexul, condiţiile sociale şi culturale personale individul nu va putea realiza relaţii normale cu mediul de viaţă.
Nu este suficient a se ocupa doar de infirmitatea unei persoane, este necesară analiza şi rezolvarea incapacităţii sale.
Pacientul trăieşte în colectivitate în familie, în societate, unde are un rol bine stabilit imposibilitatea de a se integra cu întreaga personalitate în echipă, colectivitate, creează noţiunea de handicap.
Sarcina echipei de recuperare medicală este de a îndepărta sau a ameliora cât mai mult posibil starea de infirmitate fizică, psihică sau socială a unui individ în vederea restabilirii capacităţii acestuia de a trăii într-o manieră întreagă pe plan psihic, psihologic şi social.
Doar încercarea de a ameliora infirmitatea la nivel de individ nu este suficient ci de cele mai multe ori este necesar să se modifice mediul din jurul bolnavului pentru a facilita activităţile acestuia ce ar deveni imposibile sau deosebit de dificile în mediul său de viaţă.
Preocuparea de aceşti bolnavi nu este justificată doar de severitatea disfuncţională a manifestărilor clinice ale bolii, ci de frecvenţa destul de mare a poliartritei reumatoide în populaţia activă (0,5 - 1,5%).
1. ANATOMIA MÂINII
1.1 Oasele mâinii
Mâna este formată din 27 de oase dispuse în trei grupe: carpul, metacarpul şi oasele degetelor (falangele).
Carpul este format din opt oase scurte dispuse pe două rânduri. Un rând superior, proximal sau antebrahial şi începând de la police în direcţia degetului mic se găsesc patru oase: scafoidul semilunarul, piramidalul şi pisiformul. în al doilea rând, inferior, distal sau carpian, se găsesc în aceeaşi ordine alte patru oase: trapezul, trapezoidul, capitatul şi osul cu cârlig.
In ansamblul lor formează un masiv osos numit masivul carpian cu forma semicilindrică, mai lat decât înalt prezentând patru feţe:
- faţa anterioară
- faţa posterioară
- faţa superioară
- faţa inferioară
Metacarpul constituie scheletul palmei şi dosului mâinii. Este format din cinci oase lungi numite metacarpiene. Numerotarea lor se face latero-medial, de la I-V. ele se articulează superior cu oasele celui de al doilea rând de carpiene iar inferior cu primele falange ale degetelor.
Metacapienele sunt oase lungi şi pereche. Ele prezintă un corp, o bază şi un cap. Metacapienele permit inspecţia şi palparea capului când degetele sunt în flexie.
Oasele degetelor se numesc falange. în total se găsesc 14 falange, fiecare deget având trei falange cu excepţia policelui care are numai două falange.
Dinspre metacarp spre extremitatea degetului falangele sunt:
- falanga proximală
- falanga mijlocie
- falanga distală
Oasele sesamoide
Aceste oase mici au forma grăunţelor de susan, unele fiind situate în grosimea unor tendoane, altele în vecinătatea unor articulaţii ale mâinii. Două din aceste oase au sediul pe faţa palmară a articulaţiei metacarpofalangiene a policelui. Există însă sesamoide şi la nivelul articulaţiei metacarpofalangiene ale indicelui şi degetului mic.
1.2. Muşchii mâinii
Muşchii mâinii se împart în trei grupe:
-grupa laterală
-grupa mijlocie
-grupa medială
Grupa laterală este formată din patru muşchi situaţi în partea laterală a mâinii. Ei se suprapun şi dinspre suprafaţă spre profunzime sunt reprezentaţi de:
a) Muşchiul scurt abductor al policelui
Originea: pe ligamentul transvers al carpului
Inserţia: pe faţa laterală a falangei proximale a policelui
Acţiune: de abducţie şi rotaţie laterală a policelui
Vascularizaţia: din ramuri colaterale ale arterei radiale
Inervaţia: din ramul tenarian al nervului median.
Preview document
Conținut arhivă zip
- ANTET+MOTTO.doc
- cuprins.doc
- Recuperarea Mainii Reumatoide.doc