Dezvoltarea creativității la orele de educația tehnologică

INTRODUCERE

“Viitorul nu se așteaptă la fel cum se așteaptă un tren. Viitorul se construiește sau viitorul noi îl construim.”

( Bermanus)

Actualitatea și importanța problemei abordate. Educația tehnologică este o disciplină integrată, care conține noțiuni și cunoștințe din diferite discipline școlare. Ea contribuie în mod direct la aplicarea lor în practică, în scopul creării de către elevi a unui mediu material și estetic, o lume a obiectelor utile și frumoase care-l înconjoară și-l servesc.

Însușirea principiilor tehnologice de confecționare manuală a diferitelor obiecte stimulează creativitatea și mobilizează diferite centre ale organismului spre mișcare, renovare.

Modulele ariei curriculare dau posibilitate ca pedagogul să propună subiecte și elevilor cu dezabilitați fizice și psihice.

Despre faptul că lecțiile de educație tehnologică contribuie la dezvoltare creativității elevilor putem judeca și din competențele formate elevilor la aceste lecții și anume:

• Lărgirea orizontului de cunoștințe la elevi prin cunoașterea lumii material și spirituale.

• Stimularea potențialului lor creativ și a meșteșugului.

• Formarea de deprinderi și capacități de lucru, care le-ar permite să îndrăgească anumite genuri de activitate meșteșugărească.

În conceptul lucrării accentul de bază se pune pe particularitățile genurilor de artă populară. Pedagogii avînd libertatea deplină în alegerea temelor și proiectarea obiectivelor, utilizînd căile și metodele necesare de instruire în scopul dezvoltării unei atitudini creative pentru obținerea reușitei școlare. Pedagogii selectează singuri subiectele din modulele curriculare, stabilesc obiectivele, căile și tehnologiile de învățare, perfecționînd continuu procesul instructiv-educativ.

Prin intermediul activităților practice în sistemul de învățămînt pedagogul contribuie la implementarea realizărilor științifice în practică, educarea tinerei generații în baza valorilor naționale. Atitudinea societății față de copii este un factor de o reală importanță în crearea unei civilizații prospere. Cu cît acestă atitudine este mai umană, cu atît crește responsabilitatea în investirea în potențialul noii generații.

De felul cum a fost copilăria omului depinde felul de a fi a cetățeanului, caracterul și în ultima istanță destinul său. În același timp nu putem considera copilăria ca o pregătire în totalitate pentru viața de adult, ci ca o parte valoroasă a vieții unui om. De aceea lucrul cu copiii solicită nu doar o inimă bună și dragoste pentru ei, dar și un nivel de cultură înalt, o pregătire de specialitate conform tuturor standardelor.

În ciclul primar, preșcolar există o multitudine de modalități de dezvoltare multilaterală a personalității copiilor. Una dintre acestea este munca. Elevul trebuie să conștientizeze importanța activității sau, rezultatul lui util și educativ.

Educația tehnologică este o disciplină de studiu de aceiași importanță pentru educația elevilor ca și celelalte discipline ce se studiază în școală. Ansamblul de activități instructive care îi pregătește pe copii pentru stăpînirea și dezvoltarea tehnicii care le relevă și cultivă aptitudinile tehnice personale.

Este o competență a culturii generale moderne, o expresie a raportului omului modern cu tehnologia. Se realizează pe parcursul întregii vieți, bazele ei fiind puse în procesul de învățămînt organizat. Nu se duce la învățămîntul tehnic profesional și nici nu urmărește profesionalizarea timpurie.

Apare ca disciplină de sinestătătoare în curriculum-ul educației preșcolare al școlii primare și gimnaziale. Este o disciplină, o componentă a ariei curriculare- tehnologii, parcurgînd de-a lungul ciclurilor școlare principalele domenii ale tehnologiei contemporane. I se rezervă și arii opționale precum și un loc mare în cadrul activităților extracurriculare.

În această activitate pilonul de bază este învățătorul. El îi învață pe elevi să-și exprime gîndurile prin imagini confecționate, îi introduce în universul culturii și artei. Deaceea spunem că pedagogul este cel care pregătește omul de mîine. El, mai mult ca oricare altul, are datoria de a se integra în epoca sa și chiar de a o depăși, viitorul nu poate fi pregătit prin încercări himerice. Nici una din problemele actuale nu trebuie sa-i fie străină: dacă viitorul imediat se află în mîinile politicienilor, adevăratul viitor se află în mîinile educatorilor.

Cadrul didactic trebuie să fie o călăuză, care să-i dea fiecăruia dintre elevi un ajutor efectiv și să vegheze la coacerea în ritm propriu a inteligentelor și inimilor.

Pedagogul trebuie să formeze tuturor copiilor capacitatea de a folosi cu inteligență instrumentele muncii intelectuale și gîndirea, să facă apel la resursele personalității în curs de dezvoltare și sa știe să utilizeze toate aptitudinile și toate mijloacele de exprimare pentru a le consolida.

Profesiunea de pedagog cere celui ce o execută calități și capacități diverse. Mai întîi dragostea de muncă și nu numai conștiința profesională concepută ca o datorie, ca îndeplinirea strictă a unui contract, ci o anumită credință, un anumit entuziasm: să creadă în ceea ce face, chiar dacă rezultatul se manifestă doar la o scadență îndepărtată; să se considere ajutorul unui ideal nobil, al unei mari opere.