Dezvoltarea vocabularului prin activități extracurriculare la nivelul învățământului primar

ARGUMENT

Procesul instructiv-educativ presupune crearea unei relații temeinice între activitățile școlare și cele extracurriculare, cele din urmă având numeroase valențe formative, ce oferă oportunitatea elevilor să se manifeste creativ, iar cadrul didactic reușește astfel astfel să reverse asupra lor spiritul inovator. Dezvoltarea personalității elevilor constituie o sarcină primordială a învățătorului,condiționat fiind de scopul de a modela sufletele și mintea elevilor, a conduitei acestora în funcție de cerințele societății actuale.

Activitățile extracurriculare sunt complementare celor de învățare, ce vizează lărgirea orizontului elevilor, îmbogățirea cunoștințelor, dezvoltarea priceperilor și deprinderilor, cultivarea interesului pentru artă și literatură, gestionarea timpului liber prin realizarea de activități inovatoare. Pentru ca aceste activiăți să fie realizate, școala trebuie să fie deschisă spre aceste activități.

Activitățile extracurriculare urmăresc dezvoltarea aptitudinilor elevilor, antrenarea acestora în activități variate, ce au un conținut bogat de informație, pregătindu-l pe acesta pentru rigorile societății de mâine.

Cercetarea pe care eu am realizat-o a vizat dezvoltarea vocabularului elevilor prin activități extracurriculare, la nivelul învățământului primar. Dorința de a cunoaște și de a utiliza elevii corect limba română a fost punctul de plecare al acestei lucrări.

Din nefericire, societatea de astăzi, este alterată de incapacitatea de relaționare corectă dintre indivizi. Transmiterea informației se face de multe ori în mod eraonat, distorsionat, asftel relațiile devin din ce în ce mai rigide, mai lipsite de afectivitate, de întrajutorare și de compasiune. Rutina este cea care ne afectează conduita, ne presează, astfel încât, de multe ori, nici în cadrul procesului educațional, nu reușim să creăm atmosferă relaxantă, învățarea devenind mai dificilă.

Prin abordarea activităților extracurriculare desfășurate la nivelul învățământului primar, am dorit să evidențiez contribuția majoră pe care o au acestea în dezvoltarea intelectuală și socială a acestora.

Activitățile extracurriculare presupun o documentare riguroasă asupra oportunităților oferite de ele prin specificul lor, dacă pot fi urmate la clasa de elevi asupra căreia se dorește a le aplica, valențele educative de care dispun activitățile, subiectul care se dorește dezvoltat, ce materiale trebuiesc procurate sau chiar confecționate. Deși activitățile extracurriculare sunt relaxante pentru elevi, cadrul didactic trebuie să fie foarte organizat în planificarea și organizarea acestora.

Activitățile extracurriculare pot fi de tipul : excursiilor, serbărilor școlare, vizitelor la muzee, vizionarea de spectacole, vizionarea de filme educative, concursuri, expoziții. Cele pe care eu le-am aplicat au fost vizionarea de filme educative, vizionarea de spectacole, expoziții (de desen) și serbare școlară (șezătoare literară).

În urma desfășurării programului experimental, am observat o mai bună colaborare între elevi, exprimarea lor a devenit mai nuanțată și corectă, spiritul de echipă este mai dezvltat, se exprimă deschis, fără a le fi teamă de eșec (în special în recitarea poeziilor și dramatizare), respectă regulile de lucru în realizarea unei compoziții plastice.

Principalul obiectiv, acela de a devzolta vocabularul elevilor prin intermediul activităților extracurriculare a fost îndeplinit datorită acestor activități, asupra cărora cadrele didactice ar trebui să încline mai mult. Caracterul interdisciplinar al acestor activități oferă oportunități nemărginite, provoacă elevii în cercetarea individuală, le dezvoltă gustul pentru artă, pentru poezie, pentru frumos. Îi determină să coopereze cu ceilalți colegi pentru a obține succesul, relațiile dintre aceștia se consolidează. Cadrul didactic reușește să îi cunască în elementul lor, necondiționați de cerințele școlare

Concluzia mea este că realizarea activităților extracurriculare reprezintă o oportunitate necontestabilă în dezvoltarea școlarilor, atât din punct de vedere intelectual, cât și afectiv și social.

Capitolul I Importanța dezvoltării vocabularului în învățământul primar

Limba s-a constituit din nevoia oamenilor de a relaționa eficient, de a împărtăși sentimente și trăiri, dar și de a transmite următoarelor generații noi descoperiri, acest lucru presupunând exprimarea lor prin viu grai.

Este primordial să iți cunoști limba, să exprimi corect ceea ce gândești, ceea ce simți, ce crezi, utilizând adecvat cuvintele vocabularului. Aceasta este o dovadă a unei bune educații, a cinstirii propriei limbi și implicit a propriei persoane.

Îmbogățirea vocabularului se poate realiza prin intermediul a două căi: cea dirijată și cea spontană. Cea dirijată este exercitată de către școală, iar cea spontană este asigurată de familie și mijloacele de culturalizare. Dintre cele două căi de acțiune, cea dirijată este pivotul central al procesului de îmbogățire a vocabularului.

Vorbirea, fie cea orală, fie cea scrisă, se află pe un loc central în sistemul informațional. De aceea, perfecționarea acesteia constituie un obiectiv prioritar pentru cadrul didactic și, din punctul meu de vedere, fără a supraevalua, chiar o sarcină patriotică.

În urma analizării afirmației pedagogului Robert Dottrens, precum că: ideile, cunostințele, sentimentele se exprimă cu ajutorul cuvintelor, prin vorbire sau prin traducerea acesteia în scris.A face pe copil să vorbească în mod corect limba maternă și să o înțeleagă bine, înseamnă a servi deopotrivă individul și societatea, evidențiem importanța stăpânirii regulilor gramaticale, fonetice, a unui vocabular bine dezvoltat, atât de către emițător (cadrul didactic), cât și de receptor ( elev). Vocabularul stă la baza transmiterii informației, indiferent de natura acesteia, fiind instrumentul cel mai prolific al propagării ei. Școala este principalul asamblu de mijloace care îl stilizează și îl formează pe individ să se exprime logic, expresiv, coerent și complet in comunicarea scrisă sau orală.

Învățătorul este cel care dă copilului posibilitatea, prin intermediul alfabetizării, să dobândească instrumentele cunoașterii și descoperirii informașiilor din domenii vaste precum domeniul cultural, științific, luminând pe măsura puterii lui calea spre îmbogățirea, insușirea și structurarea limbii materne. Studiul permanent al limbii și literaturii române este cheia succesului, pe care o dobândesc elevii în dezvoltarea lor ca și ființe sociale.

Inocularea unei atitudini pozitive față de învățare în conștiința elevilor, ajutarea lor să perceapă cât de înălțător este să culegi roadele unei bune ducații, se implementează încă din cel mai incipient stadiu al procesului de educație. O muncă susținută și integrată este baza dezvoltării vocabularului.