Formarea Deprinderilor de Ritm Muzical la Școlarii Mici

INTRODUCERE

Manifestare a frumosului artistic, muzica a fost considerată dintotdeauna un mijloc esenţial de cultivare spirituală a omului, de edificare a unei personalităţi integre şi armonioase.

Încă de la cea mai fragedă vârstă, chiar din leagăn, copiii sunt impresionaţi de muzică şi la auzul ei sunt tentaţi să îngâne şi să execute diferite mişcări. Odată cu creşterea lor, posibilitatea de a însoţi jocurile cu diferite mişcări este dată de perceperea elementelor de bază ale muzicii: ritmul şi melodia.

Dar oare orice copil cu aptitudini muzicale devine un adult cu deprinderi muzicale? Cel mai strălucit elev din clasă este şi cel mai bun la muzică? Există oare o legătură între formarea deprinderilor de ritm muzical şi inteligenţă?

Elevii cu cel mai înalt coeficient de inteligenţă sunt cei care se bucură de aprecierea institutorului mai mult decât cei care sunt buni muzicieni? Ce atitudine are acesta faţă de elevul dotat cu aptitudini muzicale sau faţă de cel mai puţin dotat în acest sens?

Poate fi înăbuşită dragostea copilului pentru muzică sau va supravieţui în orice condiţii? Poate un copil cu aptitudini muzicale de nivel scăzut să fie modelat de către institutor în aşa fel încât el să atingă aptitudini şi să-şi formeze deprinderi muzicale rafinate?

În general, copiii cu aptitudini muzicale deosebite vor găsi prin ei înşişi cele mai bune căi de a excela în domeniul muzical? Sau aceste aptitudini le vor fi de folos doar pentru a asimila mai uşor cunoştinţele în cadrul unei sarcini didactice date?

Numeroase faţete ale problemei au fost studiate de către specialişti în domeniu, din diferite unghiuri de vedere:

- din punctul de vedere al psihologiei;

- din punctul de vedere al pedagogiei;

- din punctul de vedere al artei.

Oamenii comozi, conservatori, mulţumiţi de sine nu creează muzica. Şi cum ar putea să o facă? Ei o acceptă aşa cum este. A înţelege, a reproduce ş a crea muzica însemnă trecerea printr-un proces complex de formare a unor deprinderi specifice şi de interiorizare a acestora.

Procesul de formare a deprinderilor ritmice în etapa prenotaţiei muzicale nu este un act comod. El implică încordare şi o anumită tensiune. Tensiunea este parte integrantă a jocului didactic, căci acest proces presupune acţiuni complexe care solicită toate procesele psihice ale copilului.

Ne deosebim prin capacităţile şi talentele individuale, mai puternice sau mai slabe. Strădania de a cultiva talentele acolo unde nu există va putea strica multora viaţa. O primă condiţie pentru a fi fericit în viaţă constă în a descoperi domeniul pentru care suntem mai bine înzestraţi şi de a folosi talentul astfel identificat.

Tratarea acestei teme îmi dă posibilitatea de a găsi cele mai bune căi de formare a deprinderilor ritmice în etapa prenotaţiei muzicale, care vor sta la baza devenirii unor ascultători cu o cultură muzicală solidă, a unor critici muzicali rafinaţi sau a unor posibili creatori de muzică .

CAPITOLUL I

PARTICULARITĂŢILE BIO-FIZIOLOGICE ŞI PSIHICE ALE DEZVOLTĂRII LA VÂRSTA ŞCOLARĂ

1. Caracteristicile bio-fiziologice ale creşterii şi maturizării

Perioada celei de-a treia copilării (mica şcolaritate) este una de transformare bio-fiziologică aparent lentă.

Intrarea în şcolaritate se subsumează întru totul caracteristicilor de profil ale unei faze de tranziţie, ocupând o poziţie specială în configuraţia tabloului copilăriei. Această perioadă este adesea descrisă fie ca un fel de sfârşit al copilăriei, fie cu particularităţi de vârstă asemănătoare cu cele preşcolare, fie ca etapă de debut primar al adolescenţei, fie ca etapă distinctă a copilăriei. În toate cazurile referirile descriptive sunt mai centrate pe problemele adaptării şcolare şi ale învăţării decât descrierile privind alte etape ale dezvoltării psihice, deşi se ştie că „în copilăria timpurie şi în perioada preşcolară are loc cea mai importantă achiziţie de experienţă adaptativă” .

Începutul vieţii şcolare reprezintă începutul unei activităţi organizate de învăţare, care îi cere copilului un efort intelectual considerabil şi o mare rezistenţă fizică.

Din punctul de vedere al dezvoltării fizice se înregistrează indici de creştere ponderală şi staturală relativ scăzuţi la început în primii doi ani ai etapei, când nu se depăşesc 2 kg/an şi 3-5 cm/an.

Procesul creşterii se diminuează uşor între 6 -7 ani, pentru ca mai târziu să se amplifice. Cele mai importante aspecte ale evoluţiei fizice a şcolarului mic sunt ilustrate în Tabelul nr.1.