Inteligența emoțională și abilitățile de comunicare la adolescenți

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Multitudinea semnalelor venite dinspre sfera macrosocială, de creştere a ratei criminalităţii printre adolescenţi, de coborâre a limitei de vârstă la care apar manifestările deviante, precum şi de diversificare a paletei actelor infracţionale, este de natură să aducă în actualitate, cu accente dintre cele mai severe, problematica devierilor de comportament. Fenomenul devianţei la tineri şi adolescenţi, a fost abordat de nenumăraţi autori, din diverse perspective: social, economic, sociologic, psihologic, psihosocial etc., fiecare încercând să aducă diverse explicaţii, să caute diverse cauze şi să găsească o gamă întreagă de soluţii în vederea diminuării acestuia.Plecând de la multiplele constatări, în ceea ce priveşte profilul adolescentului cu comportament deviant, putem observa ca în esenţă toate perspectivele teoretice au în vedere deficienţe şi carenţe majore la nivelul abilităţilor emoţionale, de adaptare, relaţionare, comunicare şi integrare socială. Mulţi părinţi au probleme de comunicare cu adolescenţii, deoarece în această perioadă copiii încep să aibă secrete, să refuze să spună “tot” părinţilor şi să evite anumite subiecte. Atunci când, pe lângă caracteristicile vârstei, adolescentul are şi o fire “inchisa”, comunicarea poate deveni aproape o misiune imposibilă pentru părinte. În încercarea de a avea o nouă abordare asupra personalităţii adolescentului, putem observa că toate elementele specifice care alcătuiesc tabloul complex al profilului psihologic al acestuia, pot fi reanalizate, restructurate şi explicate dintr-o nouă perspectivă şi anume aceea a inteligenţei emoţionale. Unii copii devin brusc hiperdependenţi şi din acest motiv intră în conflict cu şcoala şi părinţii. Alternează perioade în care se cred omnipotenţi, cu perioade în care se îndoiesc de calităţile şi posibilităţile lor, mai ales, cînd compararea cu performanţele grupului îi plasează n inferioritate. Adolescenţii sînt intransigenţi, emit judecăţi despre părinţi şi profesori, idolatrizează veddete ale vieţii sportive şi muzicale, cărora ar dori să le reediteze succesul. Afirmarea cu orice preţ în faţa grupului constituie o preocupare de seamă a adolescentului.

Astfel, formarea abilităţilor de comunicare la adolescenţi, bazată pe inteligenţa emoţională reprezintă o provocare pentru întreaga umanitate, semnificând valorificarea energiei afective pentru dezvoltarea personală şi profesională.

Gradul de cercetare a temei. Tema dezvoltării abilităţilor de comunicare şi intelegenţei emoţionale a adolescenţilor este abordată intens în cercetările de ultimă oră ale specialiştilor i din diferite arii geografice (Adams G. R., Berzonsky M. D., Bradberry T., Briers St., Chabot M., Chabot D., Corcos G., D’Ambra G., Ekman P., Elias M.J., Faber A., Favez N., Favre D., Friedlander B.S., Gendron B., Gouin- Dйcarie T., Hein S., Hochschild A. R., Lafortune L., Mendeuse F., Mehrabian A., Mikolajczak M., Rogers C. R., Rousseau N., Stein S.J., Tobias S.E.; etc.Î n Republica Moldova s-au înregistrat cercetări ale emoţionalităţii umane de către savanţii autohtoni Baxan Iu., Coroi О. , Silistraru N. Losоi E., etc.

Obiectul cercetării. Influenţa inteligenţei emoţionale asupra abilităţilor de comunicare la adolescenti

Scopul cercetării constă determinarea influentei inteligentei emotionale asupra abilitatilor de comunicare la adolescent

Obiectivele cercetării:

1. analiza abordarilor teoretice privind inteligenţă emoţională;

2. analiza abordarilor teoretice cu referire la abilitatile de comunicare;

3. Identificarea relatiilor dintre inteligenta emotionala si abilitatile de comunicare la adolescenti;

4. realizarea experimentului pedagogic de constatare a relatiilor dintre inteligenta emotionala la adolescenti si abilitatile de comunicare;

5. analiza rezultatelor experimentului pedagogi de constatare a nivelurilor de dezvoltare a abilitatilor de comunicare in functie de inteligenta emotionala;

6. elaborarea concluziilor si recomandarilor.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică constă în conceptualizarea educaţiei pentru dezvoltare emoţională în perspectiva comunicării bazate pe valorile inteligenţei emoţionale la nivelul obiectivelor dezvoltării afective, a conţinuturilor specifice şi a strategiilor educaţionale bazate pe comunicare, realizate prin valorificarea mijloacelor comunicării verbale, nonverbale, paraverbale în interacţiunea comunicativă a adolescenţilor pentru transmiterea conţinuturilor afectiv-atitudinale orientate spre dezvoltarea competenţei de comunicare socială a emoţiilor.

Importanţa teoretică a cercetării este argumentată de: determinarea fundamentelor teoretice şi a reprezentărilor metodologice ale dezvoltării inteligenţei emoţionale în contextul formării abilităţilor de comunicare la adolescenţi.

Metode de cerceteare: a inclus metode precum:

- teoretice: cercetarea teoretică a ideilor, conceptelor, tezelor, a principiilor, teoriilor;

- socio-pedagogice: observarea, chestionarea, discuţia;

- experimentale: experimentul pedagogic (constituit din testare, chestionare, analiză).

Descrierea esantionului. Lotul compus din 40 de subiecţi are următoarele caracteristici:

-vârsta subiecţilor este între 14 şi 16 ani;

-numărul şi sexul subiecţilor (15 fete, 25 băieţi);

-10 subiecţi sunt elevi la liceul “Mihai Viteazul din Chişinău”, zece – elevi la şcoala internat din Chişinău, zece - locatari a două cămine din sectorul Ciocana, provind din familii monoparentale, unii au abandonat şcoala, zece – sunt deţinuţi în Penitenciarul nr.13 din Chişinău, care sunt judecaţi pentru crime şi infracţiuni grave.

Structura tezei. Teza este compusă din întroducere, două capitole, structurate în subcapitole, concluzii, bibliografie. Primul capitol este unul prenpondereent teoretic şi se referă la reperele conceptuale privind intelegenţa emoţională şi abiliotăţile de comunicare ale adolescenţilor. Cel de al doilea capitol este unul practic, în care autorul descrie experimentul efectuat pe un eşantion din 40 de subiecţi.