Dezvoltarea Regională și Întreprinderile Mici și Mijlocii

INTRODUCERE

De la începuturile ei în anul 1957 şi până astăzi, Politica Regională a Uniunii Europene vine în sprijinul regiunilor şi statelor membre UE prin intermediul Fondurilor Structurale, contribuind activ la sănătatea şi stabilitatea economică a unei regiuni. Uniunea Europeană se află într-o continuă expansiune, urmând ca de la 1 iunie 2013, să vorbim deja de “Europa celor 28”. Astfel politica regională va avea de înfruntat noi provocări atât în ceea ce priveşte reducerea disparităţilor regionale între regiunile UE cât şi competitivitatea şi coeziunea internă a acestora.

Scurta introducere în temă

Problematica dezvoltării regionale şi a IMM-urilor este pe larg analizată atât din punct de vedere practic, prin diversele documente ale instituţiilor UE ce analizează, cercetează şi propune în aceste două mari sectoare ale Comunităţii Europene. Pe de altă parte, atât problematica IMM-urilor cât şi a dezvoltării regionale, atât pe plan european cât şi în România este analizată în numeroase lucrări de specialitate, atât a autorilor romani cât şi a autorilor străini. Amintim aici: Constantin, Daniela-Luminita, (2010), Economie regională: Teorii, modele, politici, Editura ASE, Bucureşti, unde se prezintă principalele metode de creştere economică regionala precum şi contribuţia Programului Operaţional Regional la dezvoltarea regională, Florescu Margareta Stela (2012), Management of Publicly Financed Projects, A practical approach, Editura Economică, Bucureşti, unde ni se prezintă atât fondurile structurale ale UE cât şi procentele alocate IMM-urilor şi contribuţia acestora la o creştere economică armonioasă, precum şi Profiroiu, Marius (2008), Instituţii şi politici europene, Editura Economică, Bucureşti, unde ni se prezintă modul în care organismele Uniunii Europene iau decizii în aceste domenii şi rolul şi importanta IMM în economie. Această enumerare nu se doreste a fi exhaustivă, în literatura de specialitate existând o întreagă serie de lucrări atât pe sectorul IMM cât şi pe problematica dezvoltării regionale.

Atunci când vorbim despre dezvoltare regională, ne gândim la forţele capabile să o susţină atât din punct de vedere economic cât şi din punct de vedere funcţional. Aici intervine potenţialul întreprinderilor mici şi mijlocii, care, la ora actuală reprezintă peste 90% din totalul întreprinderilor europene. Uniunea Europeană a conştientizat importanţa acestui sector atât pentru economia comunităţii în general cât şi a regiunilor sale în special. Astfel sectorul IMM, a fost pus în centrul politicilor UE, amintind aici Strategia pentru creştere şi locuri de muncă de la Lisabona şi Strategia Europa 2020. Alte documente, cum ar fi Small Business Act for Europe, sunt create special pentru a susţine şi perfecţiona continuu acest sector, vital pentru sănătatea economică a UE.

Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze atât domeniul dezvoltării regionale şi contribuţia politicilor UE la acest domeniu cât şi importanţa şi aportul IMM-urilor în promovarea unei dezvoltări regionale şi economice sănătoase cât şi a unui grad de competitivitate economică şi interregională ridicat. Analiza cuprinde atât perspectiva europeană cât şi perspectiva românească asupra acestor domenii.

Vom constata că, pe fondul actualei crize economice şi financiare mondiale, UE se confruntă cu mari provocări în ceea ce priveşte aceste mari sectoare, din datele analizate, reiese că, deşi criza a fost severă în unele regiuni, în medie nu a fost mai grav în regiunile mai puţin dezvoltate decât în cele puternic dezvoltate, astfel disparităţile regionale generale nu s-au schimbat semnificativ. Tot în această perioadă de incertitudine economică, în întreprinderile UE au fost angajate aproximativ 1 milion de persoane, dovedind capacitatea întreprinderilor europene de a atrage forţă de muncă.

La nivelul României, politica regională are începuturi mai târzii, aceasta îmbrăcând primele forme post 1990 începând cu anul 1996, cu 11 ani înainte de aderarea la UE. Primii ani de viaţă ai acestei politici sunt marcaţi mai mult de proceduri administrative, de adoptarea acquis-ului comunitar în domeniu decât de rezultate concrete. Deşi fondurile speciale de preaderare (ISPA, PHARE şi SAPARD) alocate către dezvoltarea regională, cel mai important pentru acest domeniu fiind fondul PHARE, au contribuit într-o oarecare măsură la dezvoltarea regională, o dată cu aderarea la UE, România are pentru prima oară accesul la fondurile structurale aferente acestui domeniu, ce pot fi contractate prin intermediul celor şapte Programe Operaţionale Sectoriale destinate celor mai importante domenii (resurse umane, transport, mediu, agricultură, etc.).