Dezvoltarea turismului și valorificarea potențialului turistic al Lugojului și zonei înconjurătoare

1.1 Noţiuni generale privind conceptele de turism şi piaţă turistică

1.1.1 Conceptul de turism

In legătură cu originea conceptului de turism în literatura de specialitate s-a arătat că ea provine din termenul englez "tour", care semnifică activitatea de călătorie şi a apărut în anul 1700, datorită frecvenţei crescute a voiajelor efectuate de către englezi în Franţa. In legătură cu această noţiune engleză este necesar să precizăm că ea reprezintă o preluare din vocabularul francez - " tour", care are semnificaţia de călătorie, mişcare în aer liber.

O constantă a comportamentului uman este reprezentată de analiza fenomenelor care denotă un potenţial de dezvoltare. Acest fapt se poate observa şi în cadrul evoluţiei teoriei turismului, primele teoretizării datând de la începutul acestui secol.

Prima definiţie a turismului datează din anul 1880 şi aparţine lui E. Guy Freuler. Acesta arată că turismul reprezintă " un fenomen al timpurilor noastre bazat pe creşterea necesităţilor de refacere a sănătăţii şi schimbare a mediului înconjurător, de a trezi şi cultiva sentimentul pentru frumuseţile naturii, de a le îndrăgi, de a se bucura de natură şi îndeosebi de a contribui la creşterea bunăstării oamenilor ca rezultat al dezvoltării comerţului, industriei şi al perfecţionării mijloacelor de transport"1.

Din perspectiva acestei definiţii, turismul apare în secolul al XIX-lea, dar din punct de vedere practic el era cunoscut şi practicat şi de popoarele din antichitate.

Prima formă de turism la începutul erei noastre a fost reprezentată de pelerinajele cu caracter religios, mai ales cel la locurile sfinte.

In Evul Mediu călătoriile se restrâng la târgurile şi la călătoriile cu caracter de afaceri; dar în ultimele trei decenii, turismul a cunoscut o dezvoltare din ce în ce mai amplă, devenind unul din cele mei importante fenomene sociale ale lumii contemporane cu implicaţii directe în economia naţională a tot mai numeroase ţări, influenţând şi relaţiile economice internaţionale.

1 Ioan Csosz - Agroturismul montan, Timişoara, Editura Mirton, 1996, pagina 4

In literatura de specialitate a fost formulată opinia în conformitate cu care de un turism în adevăratul sens al cuvântului se poate vorbi doar începând cu sfârşitul secolului al XVIII-lea, locul de naştere fiind în Anglia.

Dezvoltarea continuă a acestei ramuri importante ale economiei este reliefată şi prin faptul că necesitatea unor noi definirii a lui a fost subliniată şi prin intermediul O. N. U. Acest important organism internaţional a recomandat, în cadrul Conferinţei internaţionale privind turismul de la Roma, din 1963, precum şi prin cea desfăşurată la Ottawa, iunie 1991, formularea de noi definiri a acestei activităţi, definirii care să aibe în vedere rolul crescând şi mereu în devenire a lui.

Această permanentă dezvoltare şi accentuare a rolului său este pusă în evidenţă şi de apariţia disciplinelor care se ocupă de studierea acestui fenomen, analizându-1 în toată complexitatea lui şi având în vedere şi profundele interdependenţe cu alte ramuri ale economiei, dar nu numai.

Din ramurile neeconomice cu care această activitate prezintă legături de interdependenţă se poate aminti ramura juridică, intercondiţionarea fiind dată de elemente precum regimul de organizare şi funcţionare a societăţilor comerciale, regimul vizelor, etc.

Turismul se manifestă ca un fenomen cu implicaţii ample în existenţa umană, prin efectele sale directe şi pozitive asupra sectoarelor sociale, economice,culturale şi educative ale societăţii.

Se cunoaşte că turismul prin funcţia lui de consumator aduce o creştere a veniturilor în locurile unde acestea se deplasează temporar, datorită faptului că turismul, pe lângă serviciile de cazare solicitate, recurge şi la serviciile de alimentaţie, achiziţionează amintiri, articole cu specific local, diferite bunuri.

Suma totală a unor astfel de resurse adiţionale de încasări provenite de la turişti pentru mărfuri şi servicii influenţează, în ultimă instanţă, creşterea venitului naţional prin însăşi structura cheltuielilor turiştilor care devin venituri ale altor ramuri participante la realizarea produsului turistic.

Evoluţia turismului se datorează unor factori ce pot fi clasificaţi în patru grupe mari, şi anume:

- factori economici;

- factori sociali;

- factori educativi şi de civilizaţie;

- factori organizatorici.

In prima grupă, aceea a factorilor economici, intra sporirea veniturilor, modificările în structura cheltuielilor, dezvoltarea transportului, creşterea ofertei turistice, politica de preţuri şi tarife, precum şi cooperarea internaţională.

Dezvoltarea economică a unui stat creează condiţiile pentru accesul la serviciile turistice. Pe plan mondial schimbările produse asupra factorilor economici, acţionează şi asupra turismului, însă dezvoltarea acestuia este condiţionată într-o mică măsură de fenomenele economice negative.

Factorii sociali se referă la latura demografică, la urbanizare, la utilizarea timpului liber.

Factorii educativi şi de civilizaţie se referă la tendinţa de a cunoaşte cât mai mult, la dezvoltarea întrunirilor internaţionale şi la excursiile cu caracter documentar.

Factorii organizatorici vizează acţiunile guvernamentale în favoarea turismului, facilităţile de vize şi schimb valutar, îmbunătăţirea organizării turismului, sporirea atracţiilor turistice şi valorificarea potenţialului turistic.

Aşa cum am arătat anterior, turismul prezintă o anumită stabilitate, mai ales faţă de influenţele economice negative, dar această imunitate la influenţa factorilor negativi economici, nu semnifică faptul că activitatea de turism, mai ales volumul ei, nu poate fi influenţat negativ de nici o situaţie. In acest sens se pot aminti state cu un turism foarte activ şi dezvoltat, dar în care, ca urmare a apariţiei unor conjuncturi negative, a avut loc o scădere drastică a acestei activităţi.

Natura acestor factori poate fi foarte diferită, începând cu cei de natură politică instabilitate, situaţii de conflict armat - şi terminând cu cei de natură mondenă. într-o astfel de situaţie se găsesc state precum Cuba, Iugoslavia, etc. Această diminuare a turismului are, de regulă, un caracter temporal, dar perioadele în care se manifestă sunt neregulate, având o întindere temporală diferită, influenţată, în mod direct, de natura factorului care a determinat această situaţie.

Rolul turismului în economia naţională este deosebit de important, datorită complexităţii acestui fenomen, a anvergurii activităţilor ocazionate de apariţia, menţinerea şi dezvoltarea lui.