Potențialul Turistic Balnear între Agigea și Mangalia

Introducere

Având în considerare distribuția activității turistice la nivel mondial observăm că sunt regiuni foarte dezvoltate din punct de vedere al activității turistice și regiuni cu potențial turistic ridicat în care turismul este în continuare absent.

Lucrarea intitulată “Potenţialul turistic balnear între Agigea şi Mangalia” își propune să studieze activitatea turistică balneară a celor trei staţiuni balneare, respectiv Agigea, Mangalia, Eforie Nord şi Techirghiol.

Motivul pentru care am ales acestă temă îl constituie necesitatea promovării și valorificării potențialului touristic balnear în România, în special în zona litorală, cuprinsă între stațiunea Agigea și Mangalia. Consider că această zonă are un potențial de atragere a turiștilor străini ce optează pentru acest tip de turism ca formă de recreede și odihnă. Principalul punct forte al acestei zone îl constituie localizarea, lângă litoral, ceea ce îi oferă României un atu în comparație cu celelalte țări care practică acest tip de turism.

Capitolul 1 prezintă aspecte ale turismului balnear în România precum şi fatorii terapeutici naturali şi electele lor.

Capitolul 2 prezintă aşezarea matematică a staţiunilor studiate, respectiv Agigea, Mangalia, Eforie Nord şi Techirghiol.

Capitolul 3 prezintă elemente ale personalităţii fizico-geografice, respectiv elemente de relief, climă, hidrografia şi solurile staţiunilor analizate.

Capitolul 4 prezintă potenţialul natural al zonei din punct de vedere al valenţei aerului şi al apei, indentificând factorii terapeutici, indicaţiile curelor balneare, fiind prezentate individual, în funcţie de fiecare staţiune cât şi la nivelul regiunii.

Capitolul 5 prezintă potenţialul antropic al celor trei staţiuni subliniind principalele atracţii turistice şi analizând principalii indicatori ai circulaţiei turistice din Agigea, Mangalia, Eforie Nord şi Techirghiol: capacitatea de cazare turistică, numărul sosirilor, numărul înnoptărilor şi durata medie a sejurului.

Capitolul 6 intitulat “Strategii de dezvoltare” realizează o analiză SWOT a regiunii, prezintă strategia naţională de dezvoltare a turismului balnear în România precum şi programe de dezvoltare şi promovare a acestuia.

Contribuția personală se reflectă în analiza activității turistice aferente celor trei staţiuni precum și în propunerile de dezvoltare și promovare a activității turistice balneare.

Capitolul 1 Cadrul natural - introducere tursim balnear

1.1. Turismul balnear în România

România, datorită așezării geografice și structurii geologice complexe a scoarței pamântului, dispune de o mare bogăție de facctori naturali de cură- ape minerale, mofete, nămoluri, lacuri terapeutice- răspândite cu generozitate pe aproape întreaga suprafață a țării, în diferite zone climatice.

Pe teritoriul țării noastre există aproape toate tipurile de ape cunoscute – oligominerale, alcaline, alcalino-teroase, clorurate-sodice, iodurate, sulfatate, feruginoase, arsenicale, sulfuroase, carbogazoase, radioactive etc. – cu o foarte mare varietate în privința compoziției chimice, a gradului de mineralizare și a temperaturii lor.

Mofetele (emanații naturate de gaze terapeutice) conțin bioxid de carbon sau hidrigen sulfurat, iar nămolurile terapeutice sunt de tip sapropelic, de turbă și mineral.

Țara noastră dispune, de asemenea, de tipuri variate de climat, în raport cu unitățile geografice și cu altitudinea (climat de litoral, de câmpie, de dealuri și coline, de munți mijlocii și înalți).

Se cunoaște că o serie de factori naturali de cură au fost utilizați pentru tratament cu aproape două milenii în urmă, dovezi materiale atestând că romanii au folosit apele minerale de la Băile Herculane în scopuri terapeutice.

În decursul timpului, descoperirea de ape minerale și nămoluri creat premisele apariției unor stabilimente balneare, la început mai rudimentare, care începând din secolele XVIII și XIX s-au dezvoltat treptat.

După cel de-al doilea război mondial, baza materială a stațiunilor a fost modernizată extinzându-se și diversificându-se într-un ritm vertiginos, mai ales, în ultimul deceniu. Țara noatră dispune azi de peste 160 de stațiuni și localități cu factori curativi naturali. În multe dintre ele, destinate tratamentului cu factori naturali, s-au construit unități moderne de tipul hotelurilor de cură și complexelor sanatoriale, în care serviciile de cazare, masă și tratament sunt oferite în cadrul aceleiași clădiri (ex. Băile Felix, Herculane, Sovata, Băile Tușnad, Covasna, Căciulata, Amara, Sângeroz-Băi, Mangalia, Slănic etc.)

Investițiile actuale și cele viitoare pun în continuare accentul pe dezvoltarea acestor tipuri de construcții, permițându-se astfel ca tratamentul să poată fi administrat cu aceeași eficacitate în tot cursul anului, nu numai în sezonul cald. În bazele moderne de tratament construite în stațiuni, s-au creat condiții optime de utilizare complexă a factorilor naturali de cură, pe baza rezultatelor obținute în cadrul cercetărilor științifice medicale. În paralel cu factorii naturali de cură , stațiunile balneo-climatice dispun însă și de o largă gmă de proceduri terapeutice care folosesc factorii fizici artificiali grupați în secțiile de fizio-terapie, mecanoterapie, pneumoterapie și altele, dotate cu instalații și aparatură modernă.