Turismul Rural - Formă Modernă a Turismului în Regiunea Bran - Moeciu

INTRODUCERE

Activitatea turistică reprezintă călătoria efectuată de plăcere, având ca scop final inducerea unei stări de bună dispoziţie şi recreere. Această noţiune a fost extinsă în ultimii ani pentru a include orice călătorie în afara zonei în care cineva trăieşte sau munceşte, de la călătorii de o zi până la vacanţe în străinătate. Turismul se numară printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică secolelor XX si XXI.

Termenul de turism are un conţinut cât se poate de complex, specialiştii atribuindu-i sensuri diferite. Plecând de la originea sa (de la cuvintele latineşti turnare – a se întoarce şi turnus – mişcare circulară), termenul desemnează o călătorie (deplasare circulară a oamenilor) cu întoarcere în punctul de plecare (de rezidenţă), acesta regăsindu-se (cu acelaşi sens) în majoritatea limbilor de largă circulatie (în franceză – tourisme, în engleză – tourism, în italiană – tourismo, în germană – tourismus, în rusă – turizm etc.)

În prezent, activitatea turistică se înscrie între fenomenele ce s-au impus în mod deosebit pe plan mondial, dezvoltarea sa permanentă constituind una dintre principalele tendinţe ale secolului nostru şi în special, a celei de-a doua jumătăţi a acestuia, când se poate vorbi cu adevărat de o „explozie turistică”. Ca mijloc de utilizare în mod plăcut şi în condiţii de confort a timpului liber, turismul a devenit în zilele noastre o activitate social-culturală şi economică de mare importanţă, fiind un element esenţial care contribuie la echilibrarea balanţei de plăţi a unei ţări.

Turismul, mai mult ca oricare alt domeniu de activitate, este dependent printre altele de condiţiile meteo, dar mai ales de starea mediului înconjurator. Astfel întreg materialul turistic, materie primă a “industriei calatoriei şi ospitalităţii”, este parte integrantă a mediului înconjurator şi drept urmare, depinde în mod direct şi obiectiv de calitatea şi ospitalitatea zonelor turistice.

Aşadar, prin turism se înţelege, în primul rând, ansamblul de activităţi prin care omul îşi petrece timpul liber călătorind în altă localitate sau ţară( pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament), iar în al doilea rând industria creată pentru satisfacerea tuturor serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un înalt nivel calitativ şi în condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, în special şi a mediului înconjurător în general.

România dispune de un important potenţial turistic, atât natural cât şi cultural-istoric. Potenţialul natural este dat de marea varietate a peisajului (de la peisajul marin şi fluvial la cel montan – împădurit, cu pajişti întinse sau, din contră, cu creste ascuţite şi stânci golaşe) şi deasemenea de marea bogaţie a izvoarelor minerale şi termale ce o plasează pe unul din primele locuri în Europa. Potenţialul cultural este dat de varietatea vestigiilor (ale culturilor neolitice, greceşti, romane, dacice), monumentelor istorice, arhitectonice, de artă şi de bună conservare a civilizatiei populare (folclor, etnografie, artă populară). Turismul românesc dispune în prezent de cca. 300 000 locuri de cazare. Unităţile de cazare cuprind hoteluri (56% din totalul locurilor de cazare), vile, hanuri turistice, moteluri, campinguri, cabane, pensiuni. Din totalul locurilor de cazare cea mai mare pondere o deţin unităţile de 1-2 stele (46% din total), dar exista şi unităţi de 3-4 stele (6% din total). Staţiunile montane, marine sau balneoclimaterice, precum şi cabanele, motelurile şi alte forme de cazare, oferă posibilităţi variate de petrecere a vacanţei: alpinism, excursii, sporturi de iarnă sau nautice, vânatoare, pescuit.

Pentru a-şi satisface nevoia de mişcare fizică, oamenii doresc să petreacă o perioadă cât mai mare din timpul lor liber în mijlocul naturii, în zone cu un cadru natural cât mai pitoresc şi cât mai puţin poluate. Aceste zone se găsesc cu precădere în spaţiul rural, turismul rural afirmându-se ca o soluţie de evadare a orăşenilor din mediul urban deosebit de stresant.

Din 1990, în România a început să se dezvolte o formă modernă de turism reprezentată de turismul rural. Nucleul l-a constituit zona Bran – Moeciu. Apoi, încetul cu încetul fenomenul s-a extins în toată ţara. Pe de o parte turiştii au început să prefere liniştea şi aerul nepoluat din mediul rural în locul hotelurilor. Pe de altă parte, ţăranii sunt din ce în ce mai interesaţi de această nouă îndeletnicire – turismul rural. Turismul rural oferă turiştilor străini posibilitatea de a cunoaşte direct tradiţiile poporului român, ospitalitatea acestuia şi bucătăria autentică din fiecare zonă. Frumuseţea cadrului natural şi monumentele istorice de valoare naţională şi internaţională, crează premisele obţinerii unui important aport economic din sfera turismului rural.

Dezvoltarea şi promovarea turismului rural românesc este realizată de Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural (ANTREC), organizaţie non-guvernamentală înfiinţată în 1994, membră a Federaţiei Europene de Turism Rural – EUROGITES. ANTREC are 31 de filiale judeţene, un numar de 2500 de membrii, pensiuni turistice şi agroturistice în 770 de sate româneşti.

Turismul rural se desfăşoară în ariile extraurbane, utilizează pensiunile şi fermele agroturistice pentru cazare şi servirea mesei, beneficiază de un mediu nepoluat şi de atracţiile turistice atât naturale cât şi antropice. Ca formă de „loisir” el se practică pentru odihnă şi recreere, cură de aer, sporturi, instrucţie şi educaţie, tratament balnear etc.

Date fiind varietatea şi valoarea peisagistică a cadrului natural, diversitatea, dispersia în teritoriu cu precadere în spaţiul rural a patrimoniului cultural-istoric, această forma de turism cuprinde peste 60% din teritoriul tării, conducând la deconcentrarea marilor aglomerari turistice şi la evitarea degradării mediului înconjurator şi a resurselor turistice. De aceea, contribuie la introducerea în circuitul turistic intern şi internaţional a unor variate condiţii naturale şi la valorificarea tezaurului de cultură tradiţională sau contemporană, a întregului potenţial cultural-istoric din spaţiul rural. Pe de altă parte, oferă populaţiei cu venituri reduse posibilitatea de odihnă şi reconfortare, de petrecere a timpului liber în vacanţă sau în week-end, în peisajul pitoresc al mediului rural, de la munte pâna la litoralul Marii Negre sau în mirifica Delta a Dunǎrii.

Satul românesc – prin specificul etnocultural şi etnografic, prin originalitate şi bogaţia resurselor proprii spaţiului geografic aferent reprezintă un produs turistic inedit pentru piaţa naţională, dar mai ales pentru cea mondială. Pe de altă parte, satul turistic românesc poate contribui la descoperirea ţării noastre, ca posibilă destinaţie turistică, crescând interesul faţă de România ca loc ce oferă o gama largă de experienţe, de vacanţe de calitate şi chiar oportunităţi de afaceri.

O terapie anti-stres în mijlocul naturii nu poate fi decât benefică pentru sănătate şi chiar pentru prosperitatea afacerilor.

Această lucrare îşi propune să evidenţieze dezvoltarea din ce în ce mai accentuată a activităţii turismului rural ca modalitate de petrecere a timpului liber în zone cât mai nepoluate şi benefice sănătăţii turiştilor, descoperirii vechilor obiceiuri şi datini străvechi precum şi savurarea diferitelor preparate culinare specifice bucătăriei tradiţionale româneşti obţinute din ingrediente naturale, toate aceste acţiuni şi activităţi având loc într-un cadru turistic natural care prin intermediul conservării şi interesului acordat din partea localnicilor poate reprezenta o oază de linişte atât pentru turiştii actuali cât şi pentru generaţiile viitoare.