Grile - Management Strategic

1. Dificultăţile legate de aplicarea efectului experienței prin prisma "experienţelor partajete pot fi depăşite prin:

a) Examinarea altor produse sau activităţi ale firmei;

b) Analizarea impactului experienţei asupra evoluţiei costurilor diverselor elemente;

c) Analizarea impactului experienţei asupra productivităţii muncii;

d) Examinarea elementelor constitutive ale produsului sau activităţii.

2. Cauzele efectului experienţei sunt:

a) Vechimea în muncă a personalului;

b) Inovația și substituirea capital/muncă;

c) Efectul taliei;

d) Perioada scurtă de la data înfiinţării firmei;

e) Efectul învăţării;

f) Economiile de scară.

3. Joint-venture are drept scop accesul într-un sector atunci când:

a) Unirea resurselor și competențelor a două sau mai multe organizaţii independente conduce la îmbunătățirea poziţiei concurențiale;

b) Acţiunea individuală a companiei este riscantă și costisitoare;

c) Intrarea în piaţă este liberă.

4. Opţiunile pentru proiectarea unei ofensive de gherilă sunt:

a) Tacticile de hărţuire;

b) Existența unor nevoi specifice ale consumatorilor, neindentificate de lider;

c) Atacul fronturilor extinse, pe care resursele rivalilor sunt dispersate;

d) Cauzele în care adversarii nu au făcut reclamă suficientă sau au o slabă prezentare de marketing;

e) Localizarea pe un segment îngust, bine definit și slab aparat de concurenţi;

f) Rândurile de mici proporţii, dispersate și la întâmplare asupra liderilor.

5. Pentru implementarea strategiilor internaționale, trebuie avute în vedere:

a) Restricționarea practicilor internaţionale de management;

b) Potrivirea strategică dintre parteneri;

c) Organizarea firmei după o structură corespunzătoare ciclului de viață al industriei respective

d) Selectarea celui mai potrivit partener de afacere mai ales în cazul transferului tehnologic

6. Cele mai frecvente greşeli strategice sunt:

a) Urmărirea segmentelor superioare de piaţă în lipsa unei reputații (marca, prestigiu) pentru a atrage consumatorii de lux;

b) Diminuarea cheltuielilor de marketing și promovarea vânzărilor pentru a evita dificultăţile de calitate și performanță;

c) Orientarea eforturilor de cercetare către produsele slabe în locul celor tari;

d) Iniţierea de reduceri de preţ fără un avantaj anterior de cost;

e) Stabilirea mai multor poziţii puternice pe piaţa în locul câtorva slabe.

7. Planul strategic al firmei este alcătuit din:

a) Stabilirea obiectivelor performanței;

b) Implementarea și executarea planului strategic;

c) Formularea strategiei;

d) Definirea scopului și misiunii afacerilor;

e) Analiza și evaluarea perfomanțelor strategice.

8. Şansele de succes ale corporaţiei sporesc atunci când se dezvoltă următoarele componente:

a) Capacitatea de copiere;

b) Imaginea de marcă;

c) Nivelul de pregătire tehnică al angajaţilor;

d) Conducerea tehnologică;

e) Capabilitatea de scanare.

9. Strategiile care pot fi aplicate pe toate segmentele de piaţă ale unui domeniu de activitate strategică sunt:

a) Concentrarea;

b) Diferenţierea;

c) Dominarea prin costuri;

d) Confruntarea.

10. Funcţia de managerială a corporaţiei la nivelul firmelor multinaţionale pregătirea transculturală ia următoarele forme:

a) Corporaţiile etnocentrate;

b) Corporaţiile regiocentrate;

c) Corporaţiile geocentrate;

d) Corporaţiile ecocentrate;

e) Corporțiile policentrate;

f) Corporaţiile monocenrate.

11. Tipurile de abordare a strategiilor de inversarea crizelor sunt:

a) Eforturile combinate;