Răspunsurile management

1. Teoria X şi Y (curs 1)

Teoria X şi Y (a lui McGregor) este reprezentată de două seturi de afirmaţii privind motivele şi credinţele care influenţează comportamentul managerilor faţă de subordonaţi.

2. Rolurile managerilor (Mintzberg) (curs 1)

Rolurile managerilor sunt împărţite în următoarele categorii (după H. Mintzberg):

1. Roluri interpersonale:

- rol de reprezentant –reprezintă firma (“taie panglica”);

- rol de lider – conduce subordonaţii;

- rol de legătură – coordonează două sau mai multe unităţi.

2. Roluri informaţionale:

- rol de monitor – caută informaţii importante pentru organizaţie;

- rol de diseminator – distribuie informaţii în organizaţie;

- rol de purtător de cuvânt – vorbeşte în numele organizaţiei.

3. Roluri decizionale:

- rol de întreprinzător – vede oportunităţi pentru organizaţie;

- rol de negociator – negociază în interiorul şi exteriorul organizaţiei;

- factor de soluţionare a perturbaţiilor şi problemelor;

- factor de alocare a resurselor.

3. Deciziile manageriale. Clasificare (curs 2)

Decizia este o alegere făcută dintr-un set de alternative.

Luarea deciziilor este procesul de identificare, evaluare şi alegere între mai multe alternative.

Clasificarea deciziilor

1. După frecvenţa apariţiei:

- decizii programate – apar frecvent, există reguli standard de luare a acestor decizii;

- decizii neprogramate – se iau rar, nu există reguli care trebuie sau pot fi urmate.

2. După gradul de risc:

- decizii sigure – o decizie este sigură atunci când, în momentul în care este luată, se ştie că are doar un singur rezultat (efect);

- decizii riscante – în momentul în care se iau, sunt cunoscute mai multe viitoare efecte probabile;

- decizii nesigure – în momentul în care se iau nu se cunosc toate efectele posibile ale deciziei.

3. După numărul de persoane implicate în luarea deciziei:

- decizii individuale

- decizii de grup.

4. După orizontul de timp pentru care se adoptă deciziile şi implicaţiile aplicării lor:

- decizii strategice – care vizează orizonturi mari de timp (mai mari de un an, 3-5 ani de regulă);

- decizii tactice – vizează o perioadă relativ mai scurtă (un an);

- decizii curente – se referă la perioade scurte, de regulă, de ordinul zilelor sau orelor, şi privesc cel mai adesea sarcini, atribuţii sau unele activităţi din firmă.

4. Etapele procesului decizional (curs 2)

1. Recunoaşterea nevoii că trebuie luată o decizie: cei care sunt în măsură să ia o decizie, trebuie să înţeleagă că există o diferenţă între starea actuală a unei organizaţii sau a unei variabile de performanţă şi o stare dorită.

2. Diagnosticarea problemei constă în identificarea cauzelor care au condus la situaţia nedorită precum şi în colectarea datelor şi informaţiilor necesare pentru a determina toate relaţiile cauză-efect.

3. Dezvoltarea alternativelor: în momentul în care organizaţia a identificat cauzele problemei, poate începe să dezvolte soluţii alternative pentru înlăturarea sau corectarea acesteia.

4. Selectarea alternativelor / alternativei optime. Soluţia optimă este aceea care rezolvă o problemă cel mai complet la costul cel mai scăzut.

5. Implementarea soluţiei optime – punerea în practică a soluţiei optime

6. Controlul şi urmărirea aplicării deciziei se referă la faptul că decidentul (cel care a luat decizia) trebuie să se asigure că:

- decizia aleasă a fost implementată

- decizia luată a avut efectul dorit

- implementarea deciziei nu a avut consecinţe nedorite

- dacă se simte nevoia unor acţiuni adiţionale, acestea sunt executate.