Managementul Modern

Management , termen consacrat in spatial anglofon, deriva din latinescul manus (mana) , exprimand in sens actional manevrare, pilotare.

Peter Drucker confirma ca “ nu exista un cuvant german sau francez care sa redea corespunzator sensul cuvantului englez management, dupa cum nu exista un correspondent englez pentru cuvantul entrepreneur”. Managementul, intr-o acceptiune mai larga,se prezinta ca un process complex in care omul , in pozitia de manager institutional, tinde sa dea directive, ordine si sa controleze diferitele institutii (guvernamentale sau nu) in vederea realizarii anumitor scopuri si obiective , indeplinirea carora vizeaza binele societatii in ansamblu.

Managementul s-a impus pe baza necesitatii de orientare a activitatii umane, avand ca principal scop realizarea unor obiective de dezvoltare si bunastare. Pana la inceputul secolului XX, mangementul a fost considerat ca un domeniu al bunului simt si al experientei. Abia cand in societate au aparut organizatiile industriale, a crescut si interesul si cerinta pentru o teorie sistematica despre conducerea activitatii economice si fundamentarea stiintifica a deciziilor manageriale. Cunostintele de management au devenit indispensabile in conducerea oricarei afaceri , fie ca aceasta se dezvolta intr-o firma mica sau intr-o mare societate transnationala. Cerinta de a dispune de cunostinte in domeniul managementului este cu atat mai stringenta in tarile in curs de dezvoltare sau in cele in care are loc procesul de tranzitie de la sistemul centralizat la economia de piata.

Avand in vedere caracterul complex al managementului au aparut definitii numeroase si variate care le dezvolta pe cele clasice. Definitiile americane sunt dominante. Spiritul pragmatic al managementului american s-a impus creand o filozofie manageriala , o stare de spirit, o modalitate dinamica si creativa de a privi si rezolva problemele, o viziune strategica cu obiective definite riguros, vizand preponderent amplificarea capacitatii concurentiale si maximizarea profitului.

In Encyclopedia of Management , publicata in 1963 la New York, managementul este definit de Heyel Karl astfel: “ o disciplina distincta si determinate, care conduce la rezolvarea unor obiective prestabilite , utilizand in modul cel mai eficient potentialul uman si material.”

Potrivit opiniei lui Mackensie , exprimata in Harward Business Review, managementul este “ procesul in care managerul opereaza cu trei elemente fundamentale : idei, lucruri si oameni, realizand prin altii obiectivele propuse.”

Peter F. Drucker considera ca managementul este echivalent cu persoanele de conducere , termenul de management fiind doar un eufemism pentru sef. “ Principala si poate singura sarcina a managementului este de a mobiliza energiile unitatii economice pentru indeplinirea sarcinilor cunoscute si definite” , iar testul reusitei, sustine Drucker, consta in “ obtinerea unei eficiente ridicate si adaptarea la modificarile din exterior.”

De remarcat este si definitia data de Gh. Boldur termenului de management : “conducerea cu succes a unei actiuni , sau administrarea eficienta a unei intreprinderi, include de fapt o suma de procese stiintifice moderne , de rezolvarea a problemelor decizionale, apartinand ciberneticii, cercetarii operationale , teoriei deciziei, psihosociologiei”.

In acceptiunea moderna , activitatea manageriala este concomitent arta si stiinta. Arta de a conduce se bazeaza pe experienta profesionala si de viata a managerilor, pe imaginatie, talent , fantezie , bun simt si intuitie. Dintre calitatile mentionate unele se dobandesc pe cale genetica , altele prin instruire si educatie. Din perspectiva evolutiei managementului, arta are semnificatia de maiestrie , pricepere, iscusinta de a conduce alti oameni. Daca afacerile sunt conduse numai pe baza de bun simt si intuitie, managerul se va situa in sfera managementului empiric. Aceasta deoarece intuitia este o cale empirica pentru cunoastere sau pentru rationament prin care aprecierea si echilibrarea faptelor are loc nu pe cale liniara , pas cu pas , prin logica procesului cunoasterii din interior , ci dupa alte legi , inca neelucidate.

In managemnetul modern exista insa recomandarea : se poate conduce prin intuitie, cu conditia sa nu te bazezi numai pe aceasta. Bunul simt si intuitia pot determina alegerea unei directii, dar pentru a obtine mereu efecte pozitive trebuie sa se recurga si la metode stiintifice , pe baza carora sa fie cunoscuta si dimensionata precis amploarea fenomenelor.

Managementul ca stiinta preia tot ceea ce este pozitiv de la managementul ca arta. Din aceasta armonie rezulta inevitabil managementul stiintific modern, care opereaza cu noile categorii de resurse practic inepuizabile: informatia, cunoasterea, creativitatea. Managementul ca stiinta permite,atunci cand este insusit corespunzator, formularea celor mai potrivite raspunsuri la intrebarile executantilor: ce anume sa faca?, Cine sa execute?, Unde si cu ce resurse? , cum sa execute?, cand si cu ce rezultate?. Acestea sunt cele cinci exigente ale managementului stiintific. Stiinta managementului nu exista de dragul stiintei , ea trebuie aplicata, dar a aplica aceasta stiinta este o arta, o maiestrie.