Analiza și Îmbunătățirea Sistemului de Management al Organizației prin Aplicarea Metodelor Moderne

Analiza şi îmbunătăţirea sistemului de management al organizaţiei prin aplicarea metodelor moderne în cadrul SC XYZ SRL

INTRODUCERE

Deschiderea pietei romanesti catre Uniunea Europeana a dus la o maturizare rapida în multe domenii şi prin aceasta la cresterea nivelului concurentei. Intr-o confruntare din ce în ce mai disputata, companiile cauta resurse şi mijloace noi pentru a reafirma pozitia proprie pe piata. Se constata astfel o receptivitate din ce în ce mai mare pentru instrumente de management noi, iar metoda de obtinere a profitului devine la fel de importanta ca profitul în sine. Astfel, afacerile operative pornesc de la premisa ca intreaga strategie a companiei şi a domeniilor sale aferente de business sunt caracterizate de claritate.

Strategia reprezinta un program general de actiune, de dimensionare şi alocare a resurselor necesare obtinerii obiectivelor, conturand modalitatea în care managementul organizatiei planifica realizarea obiectivelor.

In cadrul dezvoltarii strategice, din analiza şi viziunile subiective ale persoanelor de conducere se elaboreaza o strategie de principiu referitoare la rolul viitor al companiei. Acesta se ilustreaza în spectrul, menirea şi valorile unei companii şi are efect asupra procedurilor viitoare de dezvoltare a strategiei.

Fiind structurată pe trei capitole, lucrarea intitulată Analiza şi îmbunătăţirea sistemului de management al organizaţiei prin aplicarea metodelor moderne, prezintă:

În capitolul I, Sistemul de management, delimităriile teoretice privitoare la conceptul de management, manager, nivele ale managementului şi metoda celor „7 S”.

În cel de-al doi-lea capitolul II, Metoda modernă de management, Balance ScoreCard din punct de vedere teoretic şi aplicativ.

În cel de-al doi-lea capitolul II, Analiza şi îmbunătăţirea sistemului de management al organizaţiei prin aplicarea metodelor moderne în cadrul SC XYZ SRL

CAPITOLUL I

SISTEMUL DE MANAGEMENT

Definiti

Cuvântul „management” derivă din latinescul “manus” („mână”) şi reprezintă, ca expresie literară „manevrare”. Managerul este cel ce se ocupă cu manevrarea, cu conducerea, participând nemijlocit la efectuarea acţiunii. De la latinescul „manus” s-a format în franceză “manège”, fiind împrumutat în limba engleză sub forma verbului “to manage” având înţelesul de “a administra”, “a conduce”. De aici au apărut cuvintele “manager” şi “management” care înseamnă “conducător” şi “conducere”. Corespondentul semantic al managementului în limba română este “conducere” sau sintagma “conducere ştiinţifică”. Termenul “conducere” este tot mai mult înlocuit cu “management”, datorită nu doar predispoziţiei specialiştilor şi publicului spre completarea limbii cu neologisme, determinată de tendinţa evidentă de deschidere a statelor spre exterior, dar şi pentru că acest termen a căpătat recunoaştere internaţională .

Termenul de “management” s-a impus în sfera economică după anii ´50 ai secolului trecut, datorită lucrării lui James Burnham “The Managerial Revolution” publicată prima oară la New York, în anul 1941. Ideea pusă în circulaţie de Burnham este aceea că orice societate, indiferent de regimul ideologic, juridic sau politic are nevoie de manageri, dacă vrea ca economia ei să prospere în ritm inovator şi creator.

“Managementul este o practică şi nu o ştiinţă. Nu înseamnă cunoştinţe, ci performanţă” (Peter F. Drucker). Ca practică, managementul se “hrăneşte” din ştiinţe cum ar fi: economie, psihologie, matematică, ştiinţe politice, istorie, filosofie.

Ca teorie şi ştiinţă, managementul s-a născut în secolul trecut, sintetizând tot ceea ce a acumulat omenirea în gândirea şi practica conducerii. Ştiinţa managementului presupune activitatea de sintetizare şi generalizare a experienţei practice de conducere, găsirea celor mai bune căi şi metode de conducere a organizaţiilor umane. Sfera de cuprindere o constituie întreaga societate, adică întreaga activitate socială a oamenilor. Desfăşurând multiple activităţi în cadrul societăţii, oamenii intră unii cu alţii în relaţii de conducere, relaţii ce reflectă raporturile dintre aceştia, în legătură cu organizarea şi conducerea organizaţiilor economice, sociale, culturale etc. Relaţiile de conducere se întâlnesc în toate segmentele societăţii, câmpul de acţiune al ştiinţei conducerii fiind întreaga societate. Elementele specifice ştiinţei managementului sunt procesele şi relaţiile de management, care nu trebuie confundate cu relaţiile şi procesele economice, cu un conţinut total diferit, şi nici cu alte componente ale întreprinderilor, de natură economică, tehnică sau umană. Prin conţinut şi mod de manifestare, procesele şi relaţiile de management prezintă o serie de trăsături particulare ce conferă acestei ştiinţe o pronunţată specificitate. De aceea, esenţa ştiinţei managementului o reprezintă studiul relaţiilor şi proceselor de management.