Extras din notiță
1. Dificultăţile legate de aplicarea efectului experienței prin prisma "experienţelor partajete pot fi depăşite prin:
a) Examinarea altor produse sau activităţi ale firmei;
b) Analizarea impactului experienţei asupra evoluţiei costurilor diverselor elemente;
c) Analizarea impactului experienţei asupra productivităţii muncii;
d) Examinarea elementelor constitutive ale produsului sau activităţii.
2. Cauzele efectului experienţei sunt:
a) Vechimea în muncă a personalului;
b) Inovația și substituirea capital/muncă;
c) Efectul taliei;
d) Perioada scurtă de la data înfiinţării firmei;
e) Efectul învăţării;
f) Economiile de scară.
3. Joint-venture are drept scop accesul într-un sector atunci când:
a) Unirea resurselor și competențelor a două sau mai multe organizaţii independente conduce la îmbunătățirea poziţiei concurențiale;
b) Acţiunea individuală a companiei este riscantă și costisitoare;
c) Intrarea în piaţă este liberă.
4. Opţiunile pentru proiectarea unei ofensive de gherilă sunt:
a) Tacticile de hărţuire;
b) Existența unor nevoi specifice ale consumatorilor, neindentificate de lider;
c) Atacul fronturilor extinse, pe care resursele rivalilor sunt dispersate;
d) Cauzele în care adversarii nu au făcut reclamă suficientă sau au o slabă prezentare de marketing;
e) Localizarea pe un segment îngust, bine definit și slab aparat de concurenţi;
f) Rândurile de mici proporţii, dispersate și la întâmplare asupra liderilor.
5. Pentru implementarea strategiilor internaționale, trebuie avute în vedere:
a) Restricționarea practicilor internaţionale de management;
b) Potrivirea strategică dintre parteneri;
c) Organizarea firmei după o structură corespunzătoare ciclului de viață al industriei respective
d) Selectarea celui mai potrivit partener de afacere mai ales în cazul transferului tehnologic
6. Cele mai frecvente greşeli strategice sunt:
a) Urmărirea segmentelor superioare de piaţă în lipsa unei reputații (marca, prestigiu) pentru a atrage consumatorii de lux;
b) Diminuarea cheltuielilor de marketing și promovarea vânzărilor pentru a evita dificultăţile de calitate și performanță;
c) Orientarea eforturilor de cercetare către produsele slabe în locul celor tari;
d) Iniţierea de reduceri de preţ fără un avantaj anterior de cost;
e) Stabilirea mai multor poziţii puternice pe piaţa în locul câtorva slabe.
7. Planul strategic al firmei este alcătuit din:
a) Stabilirea obiectivelor performanței;
b) Implementarea și executarea planului strategic;
c) Formularea strategiei;
d) Definirea scopului și misiunii afacerilor;
e) Analiza și evaluarea perfomanțelor strategice.
8. Şansele de succes ale corporaţiei sporesc atunci când se dezvoltă următoarele componente:
a) Capacitatea de copiere;
b) Imaginea de marcă;
c) Nivelul de pregătire tehnică al angajaţilor;
d) Conducerea tehnologică;
e) Capabilitatea de scanare.
9. Strategiile care pot fi aplicate pe toate segmentele de piaţă ale unui domeniu de activitate strategică sunt:
a) Concentrarea;
b) Diferenţierea;
c) Dominarea prin costuri;
d) Confruntarea.
10. Funcţia de managerială a corporaţiei la nivelul firmelor multinaţionale pregătirea transculturală ia următoarele forme:
a) Corporaţiile etnocentrate;
b) Corporaţiile regiocentrate;
c) Corporaţiile geocentrate;
d) Corporaţiile ecocentrate;
e) Corporțiile policentrate;
f) Corporaţiile monocenrate.
11. Tipurile de abordare a strategiilor de inversarea crizelor sunt:
a) Eforturile combinate;
Preview document
Conținut arhivă zip
- Grile - Management Strategic.docx