Psihologie sem 2

1. AFECTIVITATEA

Procesele afective sunt diferențiate în mai multe categorii, în funcție de mai multe criterii și caracteristici ale acestora. Putem distinge:

1. Dispozițiile afective: sunt stări afective generale, difuze, cu o intensitate variabilă. Ele joacă rolul de fond pentru reacțiile și procesele emoționale ulterioare. Așadar, dispozițiile afective, alcătuiesc un adevărat suport emoțional ce susține comportamentul nostru (buna dispoziție sau proasta dispoziție spre exemplu)

Aceste dispoziții pot fi rezultatul unei serii emoționale anterioare sau pot fi la rândul lor premise pentru stări emoționale și îndeplinesc funcții proiective, influențând raportările directe la realitate dar și rememorarea trecutului sau proiectarea viitorului. Ele sunt însă de obicei legate de reflectarea momentului prezent.

Dispozițiile afective sunt caracteristice fiecărui individ, dar marchează și atmosfera generală a grupurilor. Contagiunea afectivă poate fi remarcată în timpul meciurilor sportive, la diferite spectacole sau în cazul unor evenimente din familie.

În cadrul dispozițiilor afective, dispoziții aparte sunt cele organice și cele patologice. Acestea sunt trăiri afective ce însoțesc starea de boală, de oboseală, de foame etc.

2. Afectele: sunt izbucniri puternice, de scurtă durată, însoțite de manifestări gestice bogate. Ca exemplu pot fi date manifestările de groază, de mânie, de furie, de disperare, de veselie, mirare sau uimire. În general toți indivizii se manifestă asemănător. Afectele sunt însoțite de o anumită îngustare a câmpului conștiinței ce se fixează asupra cauzei care provoacă starea. Adesea sunt apreciate ca rezultatul unui comportament instinctiv, greu de controlat, cu atât mai mult cu cât scapă de sub controlul conștiinței.

3. Emoțiile: sunt fenomene afective fundamentale, care apar fie ca reacții primare, spontane (asemănătoare afectelor), fie ca procese mai complexe, emoțiile propriu-zise. Emoțiile au o intensitate variabilă și sunt de scurtă durată.

În general emoțiile sunt însoțite de schimbări fiziologice: accelerarea bătăilor inimii, neregularitatea respirației, înroșirea obrajilor etc.

Sursa emoțiilor o reprezintă semnificația pe care o au evenimentele lumii exterioare și ritmurile metabolice interne pentru cel în cauză. Emoțiile pot să se dezvoltate nu numai față de evenimentul petrecut imediat, ci și în legătură cu trecutul, prin intermediu unor amintiri puternice, și față de viitor, prin intermediul imaginației.

Desfășurările emoționale depind de concordanța sau disonanța așteptărilor subiectului și capacitatea realului de a le satisface. Dacă trebuințele sunt satisfăcute, efectul emoțional este pozitiv, implicând plăcere. Dacă, dimpotrivă, sunt contrazise, apare nemulțumirea, neplăcerea.

Expresivitatea este modul emoțiilor de a se manifesta la nivel comportamental. Expresiile emoționale constau în gesturi și expresii faciale, exprimări verbale corespunzătoare.

4. Sentimentele: sunt formațiuni afective complexe și durabile, de intensitate moderată, care devin, prin nivelul de stabilitate și generalitate, adevărate atitudini afective față de obiecte, evenimente, valori, persoane.

Așadar, sentimentele exprimă un raport între cel care le trăiește și ființele sau obiectele asupra cărora acestea se răsfrâng. De aceea sentimentele exprimă raporturi valorice, atitudinale, de prețuire sau respingere.

Apariția sentimentelor se datorează pe de o parte sensibilității și receptivității aceluia care le are, iar pe de altă parte, însușirilor și calităților celor care le provoacă.

Geneza sentimentelor implică diverse contradicții și stări de ambiguitate. Preambulul sentimentelor este determinat de emoții, de la care ele pornesc, traversând un lung proces de statornicire. De aceea pot apărea confuzii: pot fi luate drept sentimente stări afective care sunt de fapt emoții.

Una din caracteristicile sentimentelor este tocmai stabilitatea, continuitatea lor în timp (de unde expresia - cu cât durează mai mult cu atât sunt mai puternice);

Sentimentele joacă un rol motivațional complex. Ele pot impulsiona spre anumite activități, permit declanșarea unor energii nebănuite.

5. Pasiunile: sunt sentimente trăite cu o mare intensitate, precis orientate, caracterizate prin statornicie și eficiență. Pasiunile îl angajează pe individ într-o anumită direcție, acesta mobilizându-și energiile spre obiectul pasiunii sale. Iubirea deosebită este apreciată drept pasiune (sunt recunoscute pasiunile artistice, sportive etc.).

Versiunea negativă o reprezintă patimile sau viciile. Acestea aduc în prim-plan eul egoist, care supralicitează comportamentul uneori până la distrugerea individului. Sunt recunoscute în acest sens patima alcoolului, a drogului, a tutunului, jocului de cărți etc.