Formarea la adolescenți a abilităților de rezolvare constructivă a conflictelor

Introducere.

Motto:”A înţelege adolescenţii şi a-i proteja

înseamnă a descifra viitorul,

a-i pregăti,a le deschide

căile neîntreruptului progres al poporului,

al ţării, al omenirii "

Almaş, D.

Donn Djon spune, că dacă ar fi fiecare din noi o insulă, viaţa ar fi simplă şi plictisitore dar pe cînd nimeni nu poate exista separat de societate, conflictele sunt de neevitat.

Noi trăim în lumea conflictelor de la naştere pînă la moarte, fiind martorii acestor fenomene de la cele mai neînsemnate pînă la cele mai mari confruntări interstatale cum ar fi războaiele mondiale.

Observînd oamenii incluşi în conflict în literatura de specialitate acest fenomen psiho-social este conceput diferit: în viziunea lui Petrovschii A., Davîdov V., Covaliov A. conflictul se concepe ca o ciocnire a unor tendinţe opuse, ca o competiţie, pe cînd Şapiro Daniel, Licson C. tratează conflictul ca pe un proces necesar pentru dezvoltare şi maturizare. Modelul în care o persoană face faţă conflictelor constituie un aspect important al propriei personalităţi.

Tema aleasă de mine a fost determinată din două motive importante:

1. Atît timp cît în societate vor exista contradicţiile social-politice ce apar cu prilejul alegerii şi luării unei decizii de a acţiona, în care se ciocnesc, poziţii, convingeri şi motive opuse va exista conflictul.

2. Al doilea motiv îl constituie insuficienţa lucrărilor ştiinţifice care ar arăta competenţele pentru ca un conflict să devină o experienţă de maturizare şi de dezvoltare, de afirmarea a personalităţii.

Problema cercetării a fost îndreptată la formarea abilităţilor la adolescenţi de rezolvare constructivă a conflictului.

Noutatea ştiinţifică o va constitui ideea :

necesităţii formării în mod special a abilităţilor de soluţionare a conflictului în mod constructiv anume la vîrsta adolescenţei.

La noi în Moldova sunt prea puţine lucrări şi autori care s-au preocupat de problema formării la adolescenţi a abilităţilor de rezolvare constructivă a conflictelor.

Unele dinte aceste deprinderi pot fi formate şi dezvoltate în cadrul unui antrenament psihologic ,constituit în dependenţă de necesităţile şi nevoile adolescenţilor.Cele mai relevante dintre activităţi au fost incluse în aşa lucrări ca :Toleranţa şi competenţa socială ,ghidul formatorului de tineret, şi ghidul profesoruli destinat pentru predare în clasele V-XII,a cursului „Deprinderi pentru viaţă”

În cadrul cercetării am lucrat cu un lot constituit din 115 adolesc1enţi a liceelor "D. Alighieri", "Al I. Cuza", "M.Eliade", iar în cadrul experimentului formativ am lucrat 30 subiecţi- grupă experimentală şi 30 subiecţi grupa de control.

În calitate de ipoteză am presupus că:

1) dacă părţile implicate într-o situaţie de conflict ar ocupa o poziţie de orientare cooperantă mai degrabă decît una competitivă , ar avea mai multe şanse să se angajeze într-un proces constructiv de soluţionare a conflictului.

2) adolescenţilor li se poate forma abilitatea de rezolvare constructivă a conflictului prin exersarea lor în cadrul unui trening socio-psihologic.

Obiectivele intermediare :

• dezvăluirea esenţei psihologice a conflictului şi descrierea formelor lui de manifestare;

• studierea problemei personalităţii adolescentului;

• elaborarea programului de formare a abilităţilor de rezolvare constructivă a conflictelor în care adolescenţii sunt implicaţi;

• realizarea programei de formare a abilităţilor constructive de rezolvare a conflictelor;

• prelucrarea şi interpretarea rezultatelor obţinute în urma cercetării.

Lucrarea este alcătuită din trei capitole:

Capitolul 1 Tratarea problemei conflictului în psihologie.

Capitolul 2 Portretul psihosocial al adolescentului şi problemele vîrstei date.

Capitolul 3 Cercetarea experimentală a problemei formării la adolescenţi a abilităţilor de rezolvare constructivă a conflictelor.

Datele experimentale ne-au permis să facem constatare că scopul de dezvoltare a abilităţilor de a rezolva în mod constructiv conflictul la adolescenţi cărora li s-a administrat programul dezvoltativ este de 3,15. Diferenţa dată este din punct de vedere statistic semnificativă, adică s-a confirmat ipoteza. Aceasta înseamnă că rezultatele obţinute pot servi drept bază pentru cercetările următoare.

Capitolul 1

Tratarea problemei conflictului în psihologie.

1.1 Definirea conflictului.

Conflictul este o componentă de naturală, de indispensabilă a vieţii noastre cotidiene şi a relaţiilor noastre cu ceilalţi, încît de regulă, nu îl analizăm, nu ne gîndim la el sau nu îl studiem.

Totuşi zi de zi elevii au parte de conflicte cu ei înşişi, în clasă, în familie şi în societate. Deşi cei mai mulţi oameni privesc conflictul ca pe o forţă negativă şi distructivă el poate devin o şansă pentru maturizare şi pentru învăţare. Dacă ei se dezvoltă anumite competenţe specifice pentru rezolvarea conflictelor, elevii pot analiza situaţii sociale, pot decide asupra căilor înţelepte de acţiune şi pot deveni responsabil pentru consecinţele acţiunilor lor.

Conflictul în psihologie se concepe ca ciocnire a unor a unor tendinţe opuse, contrarii în psihicul uman, în relaţiile oamenilor şi grupelor.

În viziunea lui Petrovskii A. (1990) Conflictul - confruntarea unor obiective, idei, interese opus direcţionate a subiecţilor ce interacţionează.[12,p.174]

N.Davidov (1983) prin conflict subînţelege o contradicţie greu rezolvabilă însoţită de trăiri afective acute. N. Sillamy (1996), tratează conflictul ca nişte manifestări ale unor antagonisme deschise între entităţi individuale sau colective, ce au interese incompatibile la moment în ceia ce priveşte deţinerea, gestiunea unor bunuri [21,p.77] materiale sau simbolice. Ele pot determina confruntarea între state, în interiorul unor societăţi, între grupuri, clase sociale. În versiunea lui Fişer R. (1990) conflictul e o formă de comportament competitiv între persoane sau grupuri, ce apărea atunci cînd două sau mai multe persoane întră în competiţie pentru unele resurse limitate [7,p.38]

Mihaela Vlăsceanu (1993) citează definiţia pe care a dat-o conflictului Louis Ştern (1970) "Conflictul poate fi considerat din punct de vedere comportamental ca o formă de opoziţie, care este centrată pe adversar, este bazată pe incompatibilitatea scopurilor, intenţiilor sau valorilor părţii oponente, o poziţie care este directă şi personală în care adversarul controlează scopul sau intenţia dorită de ambele parţi" [30,p.172]