Probleme și soluții ale procesului de achiziții publice în sistemul românesc actual

Introducere

Procesul de achiziții publice este o temă de actualitate și de o importanță deosebită. Diversificarea legislației în domeniul achizițiilor publice demonstrează importanța acestuia în determinarea creșterii economice, stimulată de cunoaștere și coeziune economică și socială. Legislația națională a fost aliniată de-a lungul timpului, legislației Uniunii Europene, care a adoptat acte normative, bazate pe directive, ale căror obiect de reglementare a fost atribuirea contractelor de concesiune, achizițiile publice și achizițiile efectuate de entități care își desfășoară activitatea în domeniul apei, energiei și transporturilor. Ca urmare a obligației României, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, de a transpune în legislația națională cadrul legal în materia achizițiilor publice, concesionare de lucrări și servicii, legiuitorul național a implementat începând cu anul 2016 acte normative adoptate la nivel de lege, pe care le voi detalia în capitolul 1 al acestei lucrări.

Procesul de achiziții publice a devenit în ultimii ani o misiune strategică deoarece la nivelul administrației publice achizițiile publice reprezintă modalitatea de a obține lucrări, produse și servicii, prin respectarea unor proceduri clare de atribuire a acestor contracte. Regulile cărora se supun aceste procese asigură transparența, libertatea de mișcare a bunurilor și serviciilor și respectarea principiului concurenței. Achizițiile publice pot fi interpretate și ca esența investițiilor publice care antrenează toate sectoarele economiei naționale și contribuie la dezvoltarea acestora. Investițiile realizate pe baza procesului de achiziții publice au rolul de a îmbunătăți calitatea vieții, indiferent de domneiul investițional. Creșterea investițiilor conduce la crearea de noi locuri de muncă, la modernizarea tehnologică, îmbunătățirea condițiilor de muncă și a calității vieții.

Privit din acest punct de vedere, procesul de achiziții publice este o etapă foarte importantă în realizarea investițiilor în sectorul public. Modificările legislative din ultimii ani au determinat schimbări în desfășurarea activității de achiziții, în modalitățile de analiză a ofertelor și de organizare a administrațiilor publice astfel încât să existe compartimente dedicate care să se ocupe de această activitate. Am analizat în lucrarea de față și situații deosebite întâlnite în procesele de achiziții publice și soluțiile identificate în aceste probleme, aplicând metoda cercetării științifice.

Capitolul I - Evoluția și dezvoltarea achizițiilor publice

1.1. Considerații generale

Nevoia de reformare și de actualizare a sistemului de achiziții publice are o istorie îndelungată la nivel european. Pentru prima dată, problema achizițiilor publice a fost corelată cu funcționarea pieței comune în cadrul Comunității Economice Europene (CEE). Importanța acestui domeniu a avut înceutul marcat în anul 1962, când Consiliul de Miniștri a adoptat programe pentru eliminarea restricțiilor comericale între statele membre, având ca obiectiv principal acordarea dreptului de a comercializa produse și servicii liber, cu respectarea prevederilor Tratatului Comunității Europene. În acele vremuri existau reguli care nu respectau principiul discriminalității, deoarece atribuirea contractelor de achiziții publice se baza pe criteriul de naționalitate, intreprinderile străine fiind discriminate. S-a ajuns încă de atunci la atribuirea de contracte de achiziții publice și persoanelor sau instituțiilor care făceau parte din alte state membre, prin eliminarea restricțiilor cae expludeau sau restricționau accesul celor din afara statului.

Piața comună instituită la nivel european a impus ca achizițiile publice să capete o importanță deosebită și în anul 1966 Comisia Europeană a aprobat o directivă prin care s-au eliminat diferențele dintre modalitatea de a trata produsele naționale și produsele care proveneau din alte state membre. A urmat apoi directiva aprobată în anul 1970 , care interzicea măsurile restrictive cu privire la furnizarea de bunuri către stat, autoritățile locale și altor organisme. S-a urmărit totuși prin aceste documente legislative prevenirea și limitarea favorizării produselor naționale și eliminarea discriminării împotriva mărfurilor străine. Principiile fundamentale stabilite la început au fost interzicerea discriminării pe motive de naționalitate, libera circulație a mărfurilor, libertatea de a presta servicii și libertarea de stabilire. Alături de aceste principii fundamentale, au decurs din jurisprudența Curții Europene de Justiție și câteva principii generale de drept în contextul achizițiilor publice: transparența, egalitatea de tratament, recunoașterea reciprocă și proporționalitatea.