Cuprins
- Cuprins
- INTRODUCERE 3
- CAPITOLUL I 5
- PROBLEME ACTUALE SI DE PERSPECTIVĂ ALE PRODUCERII DE SĂMÂNŢĂ LA PLANTELE AGRICOLE 5
- 1.1. CULTIVARUL, REZULTATUL PROCESULUI DE AMELIORARE ŞI OBIECT AL SISTEMULUI DE PRODUCERE DE SĂMÂNŢĂ 5
- 1.1.1. Noţiunea de cultivar şi caracteristicile sale 5
- 1.1.2. Tipurile de cultivare şi constituţia genetică a acestora 6
- 1.1.3.Adaptabilitatea şi stabilitatea producţiei unui cultivar 11
- 1.2. PROBLEMATICA ACTUALĂ A PRODUCERII DE SĂMÂNŢĂ 12
- 1.2.1.Implicaţiile geneticii în fundamentarea ştiinţifică a producerii şi 12
- 1.2.2.Sarcinile de bază ale sistemului de producere a seminţelor 13
- 1.3. PROBLEME DE PERSPECTIVĂ ÎN PRODUCEREA ŞI ÎNMULŢIREA SEMINŢELOR 20
- 1.3.1. Impactul biotehnologiilor vegetale în înmulţirea rapidă a genotipurilor valoroase şi sănătoase 20
- 1.3.2. Direcţii de perspectivă în înmulţirea genotipurilor valoroase 21
- CAPITOLUL II 24
- ASPECTE PRIVIND AMELIORAREA GRÂULUI 24
- 2.1. METODE DE AMELIORARE 24
- 2.2. OBIECTIVE DE AMELIORARE 28
- 2.2.1. Ameliorarea productivităţii 28
- 2.2.2. Ameliorarea calităţii 29
- 2.2.3. Ameliorarea rezistenţei la boli şi dăunători 29
- 2.2.4. Ameliorarea rezistenţei la factorii de mediu nefavorabili 30
- CAPITOLUL III 32
- MATERIALUL ŞI METODA DE LUCRU 32
- 3.1. MATERIALUL BIOLOGIC 32
- 3.2. METODA DE LUCRU 33
- 3.3. METODA DE CALCUL 34
- CAPITOLUL IV 35
- CONDIŢII DE EXPERIMENTARE 35
- 4.1. SOLUL, HIDROLOGIA ŞI VEGETAŢIA 35
- 4.2. CLIMA ŞI CARACTERISTICILE CLIMATICE 38
- 4.3. TEHNOLOGIA APLICATA 40
- CAPITOLUL V 42
- REZULTATELE EXPERIMENTALE OBŢINUTE 42
- 5.1. REZULTATELE EXPERIMENTALE CU PRIVIRE LA INFLUENŢA NIVELULUI DE PREZENTARE CU AZOT, EPOCII DESIMII DE SEMĂNAT ASUPRA PRODUCŢIEI DE BOABE ŞI A COMPONENTELOR SALE 42
- 5.1.1. Influenţa nivelului de fertilizare cu azot, epocii desimii de semănat asupra producţiei de boabe 42
- 5.1.2. Rezultate experimentale privind producţia realizată de 58
- CONCLUZII 60
- BIBLIOGRAFIE 62
Extras din proiect
INTRODUCERE
Grija pentru folosirea la însămânţări a celor mai bune seminţe sau material săditor a preocupat pe om din momentul în care acesta a devenit agricultor, presupunând din cele mai vechi timpuri, şi apoi fiind tot mai convins că numai aşa poate obţine rezultate bogate. Asfel, el foloseşte pentru înmulţire numai fructele şi seminţele cele mai mari, mai sănătoase şi mai frumoase.
Dezvoltarea continuă a agriculturii a menţinut această exigenţă legată de o alegere raţională a seminţelor destinate însămânţărilor în scopul de a ridica neîntrerupt cantitatea şi calitatea producţiei plantelor de cultură pe unitatea de suprafaţă. Desigur că treptat s-au adăugat şi alte preocupări, care se vor nominaliza drept obiective de ameliorare.
Lucrările de ameliorarea plantelor, au fost la început empirice şi apoi s-au desfăşurat pe bază ştiinţifică. Această activitate are astăzi nu numai o dezvoltare, dar şi rezultate extraordinare, angrenând direct sau indirect foarte multe institute, staţiuni şi laboratoare de cercetare, ferme experimentale şi un numeros personal.
Raspândirea în producţie a formelor nou create – cultivarele (soiuri, hibrizi, clone etc) devine însă posibilă datorită unui sistem extrem de complex şi bine organizat de producere de sămânţă, incluzând societăţi de producere şi înmulţirea seminţelor ameliorate şi de comercializare a acestora.
Preocupările în privinţa studierii unor aspecte particulare ale producerii de sămânţă sunt foarte puţine. Din acest motiv s-a considerat oportună abordarea acestui proces, având în vedere cât mai multe şi variate aspecte, mai ales cele de ordin tehnologic, care pot suferi influenţe datorate interacţiunii genotipului cu condiţiile de mediu. Astfel, au fost organizate un şir de experienţe care au căutat să găsească răspunsuri la problemele legate nu numai de înmulţirea rapidă a unui nou soi, dar şi de aspectele economice ale acestei activităţi. Totodată prin interpretarea acestor rezultate s-a cautat să se sublinieze importanţa producerii de sămânţă pentru practica agricolă în general.
CAPITOLUL I
PROBLEME ACTUALE SI DE PERSPECTIVĂ ALE PRODUCERII DE SĂMÂNŢĂ LA PLANTELE AGRICOLE
1.1. CULTIVARUL, REZULTATUL PROCESULUI DE AMELIORARE ŞI OBIECT AL SISTEMULUI DE PRODUCERE DE SĂMÂNŢĂ
1.1.1. Noţiunea de cultivar şi caracteristicile sale
În accepţiunea unanimă, cultivarul, rezultat al activităţii de ameliorare, este definit ca un ansamblu de indivizi cultivaţi, care au caractere şi însuşiri proprii (morfologice, fiziologice, citologice, biochimice, etc.) importante pentru agricultură şi care după multiplicare (sexuată sau asexuată) îşi menţin caracteristicile. (BARBIER, 1970, citat de BEWLEY şi BLACK, 1985).
Această definiţie are la bază următoarele criterii:
- Criteriul de identitate sau individualitate, prin care un cultivar se deosebeşte, prin una sau mai multe caracteristici proprii de alte cultivare aparţinând aceleiaşi specii;
- Criteriul de omogenitate, ce conferă ansamblului de indivizi care alcătuiesc cultivarul o asemănare privind principalele caracteristici (aceeaşi talie, aceeaşi perioadă de vegetaţie, formă, mărime şi culoare a seminţelor, etc.);
- Criteriul stabilităţii, care se referă la menţinerea în urma reproducerilor succesive a caracterelor de identitate şi omogenitate a cultivarului.
Cultivarul poate fi clasificat din punct de vedere agricol, botanic şi genetic.
Din punct de vedere agricol, cultivarul este considerat un mijloc de producţie. În funcţie de capacitatea lor productivă, cultivarele pot fi grupate în intensive, semiintensive şi extensive.
Din punct de vedere botanic cultivarul nu este o unitate taxonomică, dar aparţine în majoritatea cazurilor, unei varietăţi botanice. Din punct de vedere genetic cultivarul ester o populaţie de indivizi care se caracterizează printr-o anumită structură genetică.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Cercetari Privind Influenta unor Verigi Tehnologice asupra Producerii de Samanta la Soiul de Grau de Toamna.DOC