Distilarea

Distilarea este procesul de separare care presupune trecere a unui amestec lichid în stare de vapori prin fierbere, urmată de condensarea vaporilor obținuți.[1]

Distilarea este un procedeu fizic de purificare, care se produce în 2 etape:

• etapa I: trecerea din stare lichidă în stare gazoasă;

• etapa II: trecerea din stare gazoasă în stare lichidă.

Distilarea este folosită în special pentru a separa un component lichid dintr-un amestec de lichide cu puncte de fierbere diferite.

Distilarea este procesul de separare a componentei sau substanțelor dintr-un amestec lichid prin evaporare selectivă și condensare. Distilarea poate duce la o separare esențială completă (componente aproape pure) sau poate fi o separare parțială care mărește concentrația componentelor selectate ale amestecului. În ambele cazuri, procesul exploatează diferențele de volatilitate ale componentelor amestecului. În chimia industrială, distilarea este o operație unitară de importanță universală, practic, dar este un proces fizic de separare și nu o reacție chimică.

Aplicații

Din punct de vedere comercial, distilarea are multe aplicații. De exemplu:

În industria combustibililor fosili, distilarea este o clasă majoră de operare în obținerea de materiale din țiței pentru combustibili și pentru stocurile chimice de furaje.

Distilarea permite separarea aerului în componentele sale - în special oxigenul, azotul și argonul - pentru uz industrial.

În domeniul chimiei industriale, cantități mari de produse lichide brute de sinteză chimică sunt distilate pentru a le separa, fie din alte produse, fie din impurități sau din materii prime nereacționate.

Distilarea produselor fermentate produce băuturi distilate cu conținut ridicat de alcool sau separă alte produse de fermentare cu valoare comercială.

Aplicarea distilării poate fi împărțită în patru categorii: scala de laborator, distilarea industrială, distilarea plantelor pentru parfumerie și medicamente (distilat pe bază de plante) și prelucrarea produselor alimentare. Cele două din urmă se deosebesc în mod distinct de celelalte două, în ceea ce privește prelucrarea băuturilor și a ierburilor, distilarea nu este utilizată ca o adevărată metodă de purificare, ci mai degrabă pentru a transfera toate volatilele de la materiile prime la distilat.

Aplicarea distilării poate fi împărțită în patru categorii: scala de laborator, distilarea industrială, distilarea plantelor pentru parfumerie și medicamente (distilat pe bază de plante) și prelucrarea produselor alimentare. Cele două din urmă se deosebesc în mod distinct de celelalte două, în ceea ce privește prelucrarea băuturilor și a ierburilor, distilarea nu este utilizată ca o adevărată metodă de purificare, ci mai degrabă pentru a transfera toate volatilele de la materiile prime la distilat.

În distilarea continuă, materiile prime, vaporii și distilatele sunt păstrate într-o compoziție constantă, prin completarea cu grijă a materialului sursă și prin îndepărtarea fracțiilor din vapori și lichid în sistem. Acest lucru conduce la un control mai bun al procesului de separare.

Metode de realizare:

Distilare simplă

În distilarea simplă, vaporii sunt imediat canalizați într-un condensator. În consecință, distilatul nu este pur, ci compoziția sa este identică cu compoziția vaporilor la temperatura și presiunea date. Această concentrare urmează legii lui Raoult.

Ca rezultat, distilarea simplă este eficientă numai atunci când punctele de fierbere lichide diferă foarte mult (regulă de deget este de 25 ° C) sau atunci când se separă lichidele de solide sau uleiuri nevolatile. Pentru aceste cazuri, presiunea de vapori a componentelor este, de obicei, suficient de diferită încât distilatul să fie suficient de pur pentru scopul propus.