Cuprins
- Organizația Internațională de Standardizare 3
- 2.Detalii 4
- 2.1.Definiția unui standard 4
- 2.1.1 Conținutul unui standard 4
- 2.1.2 Rolul standardelor 5
- 2.1.3 Tipuri de standard 6
- 2.1.4 Ciclul de viață 7
- 2.1.5 Dreptul de autor și dreptul de utilizare 7
- 2.2 Standardizarea 8
- 2.2.1 Rolul standardizării 8
- 2.2.2 Integrarea economică a Europei 9
- 2.2.3 Cerința calității 9
- 2.2.4 Evoluția tehnică și tehnologică 9
- 2.3 Standardizarea internațională, regională și națională 9
- 2.3.1 Procesele de standardizare 10
- 2.3.2 Standardizarea și OMC (Organizația Mondială a Comerțului) 10
- 2.4 Standarde pentru sisteme de management 11
- 3.Certificarea conformității cu standardele și asigurarea calității 12
- 3.1.Certificare 12
- 3.1.1 Definiția certificării 12
- 3.1.2 Rolul certificării 12
- 3.1.3 Tipuri de certificare 13
- 3.2 Laboratoarele de încercări acreditate 13
- 4.Accesul la standarde și la serviciile de standardizare 13
- 5.Mnagementul siguranței produselor alimentare corespunzătoare principiilor HACCP a standardului ISO 2200 .....15
- 6.Standarde referitoare la calitatea produselor alimentare 17
- 6.1.Activitatea de standardizare din România 17
- 7.Standardizarea produselor alimentare 18
- 8.Concepte noi în standardizarea produselor alimentare brute și prelucrate 19
- 8.1.Practica utilizării standardelor în domeniul alimentar 19
Extras din proiect
1.Organizația Internațională de Standardizare
Organizația Internațională de Standardizare, cu numele scurt ISO care vine din limba greacă, unde ἴσος, isos, înseamnă „egal”; în engleză: International Organization for Standardization, este o confederație internațională de stabilirea normelor în toate domeniile cu excepția electricității și a electronicii, care sunt reprezentate de IEC (în engleză International Electrotechnical Commission), și cu excepția telecomunicațiilor reprezentate de ITU (International Telecommunication Union). Aceste trei organizații sunt unite în WSC (engleză, World Standards Cooperation).
Din 14 pînă 26 octombrie 1946, în Londra a avut loc întrunirea de organizații naționale de norme din 25 de țări. Acolo s-a hotărît organizarea unei noi organizații, în care ISA (eng. International Federation of the National Standardizing Associations) înființată în 1926 dar care și-a oprit activitatea în anul 1942 și UNSCC (eng. United Nations Standards Coordinating Committee). Această nouă organizație numinduse ISO, și-a preluat activitatea în data de 23 februarie 1947.Organizația reprezintă peste 150 de țări, und fiecare țară are un reprezentant. Limbile oficiale sunt engleza și franceza.
Chiar dacă ISO se autodefinește ca organizație non guvernamentală, capacitatea sa de a elabora standarde care pot deveni referinte de legi – prin acorduri și tratate – face ca această organizație să fie mult mai puternică decât multe alte ONG-uri. Participanții au în compunere un organism de standardizare pentru fiecare țară membră la care pot participa și principalele corporații.
ISO cooperează strâns cu Comisia Electrotehnică Internațională (IEC), care este responsabilă pentru standardizarea echipamentelor electrice și electronice.
Standardele ISO sunt adoptate, traduse și difuzate în România de ASRO - Asociația de Standardizare din România (fostul IRS) care participă prin
specialiști în cadrul comitetelor tehnice internaționale ale ISO.
ISO este sigla pentru „International Organization for Standardization”. Deși acest cuvânt este un acronim, el derivă și de la termenul grecesc „ισιος”, care înseamnă egal, izotonic, izomorf, izobare, izotop,[necesită citare] etc. Dacă ar fi fost doar un simplu acronim atunci ar fi fost: OIS în română, IOS în engleză, OIN în franceză, fondatorii însă au ales ISO ca abreviere universală.
Standardele ISO sunt numerotate, și au un format de tipul: "ISO 99999:yyyy: Titlul", unde "99999" este numărul standardului, "yyyy" este anul publicării, și "Titlul" descrie obiectul. De exemplu, familia de standarde ISO 9000 este formată intr-o serie de standarde referitoare la sistemul de management al calității, care urmăresc asigurarea satisfacției clienților si obtinerea de produse și servicii conforme.
2.Detalii
Standardizarea reprezintă o activitate organizată, de limitare la un minimum rațional necesar a varietății produselor și mărcilor de materiale necesare fabricării acestora, prin elaborarea de noi standarde și revizuirea lor. Prin standarde se realizează următoarele: Se asigură în mod unitar și general ridicarea calității produselor la nivelul celor mai bune realizări pe plan național și mondial;
Codex Alimentarius este de exemplu o colecție de standarde alimentare adoptate la nivel internațional, care au ca scop declarat protecția sănătății consumatorilor și asigurarea practicilor corecte în comerțul alimentar.
Codex Alimentarius cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude și pentru distribuția către consumator, prevederi în ceea ce privește igiena alimentară, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare și prezentare, metode de analiză și prelevare.
În realitate, Codex Alimentarius intenționează să pună în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătății cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare și a vitaminelor și tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puțin un potențial concurent pentru industria chimiei farmaceutice.
2.1.Definiția unui standard
Ghidul ISO/CEI 2: 1996 definește standardul ca fiind un document, stabilit prin consens și aprobat de către un organism recunoscut, care asigură, pentru uz comun și repetat, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activități sau rezultatelor lor, cu scopul de a se obține gradul optim de ordine într-un anumit context.
2.1.1Conținutul unui standard
Standardele variază după caracter, subiect sau volum. Acestea includ mai multe discipline: începând cu toate aspectele tehnice, economice și sociale ale activității umane și încheind cu toate disciplinele de bază cum ar fi limbajul, matematica, fizica etc.
• Sunt coerente și consecvente : standardele sunt elaborate de către comitetele tehnice care sunt coordonate de către un organism specializat și asigură depășirea barierelor dintre diferitele domenii de activitate și diferite politici comerciale;
Rezultă din participare : standardele reflectă rezultatele activității desfășurate în comun ce implică toate părțile competente și sunt validate prin consens pentru a reprezenta toate interesele relevante: producători, utilizatori, laboratoare, autorități, consumatori etc.
• Sunt procese active : standardele se bazează pe experiența reală și conduc la rezultate materiale în practică (produse – atât bunurile, cât și serviciile, metodele de încercare etc.); ele stabilesc un compromis între cele mai ridicate nivele de progres și constrângerile economice ale timpului;
• Sunt actualizate : standardele sunt revizuite periodic sau după cum dictează circumstanțele pentru a le asigura actualitatea și, de aceea, evoluează împreună cu progresul social și tehnologic.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Standarde si Standardizare.docx