Industria alimentară - panificație, zahăr

Cap.I-Importanța industriei alimentare

Industria alimentară, extrem de diversificată, cunoașteastăziunuldintrecele mai alerte ritmuri de dezvoltare, ocupând, practic, dupăconstrucțiile de mașini, locul al doilea ca pondereînvolumul total al producțieiindustriale a Terrei.

DublareapopulațieiTerreiîn mai puțin de 35 de ani a implicateforturiuriașepentruasigurarearesurselor de hranăși, firesc, înreevaluareanoilordimensiuni ale dezvoltăriiagriculturii mondiale, principalulfurnizor de materieprimăpentruindustriaalimentară.

Industria alimentarăcunoaște, mai ales înacestultimsfert de secol, un avântremarcabil nu numaiînstateledezvoltate, ci șiînunele state îndezvoltare (Brazilia, India, Algeria ș.a.), sauîndezvoltare (Côte d’Ivoire, Mauritaniaș.a.), care dețin importante resurse de materii prime.

Principalele cinci țări europene: Marea Britanie, Franța, Olanda, Elveția și Germania sunt, alături de S.U.A. și Japonia, principalii investitori internaționali din industria alimentară.

Marea Britanie, primul investitor european, este reprezentată printr-un mare număr de societăți (Broke Bond, Alied Lyous, Rank Hovis, McDougall, Cadbury, Barisford, George Weston Holdings ș.a.) care operează, cu bune rezultate, în trei sectoare privilegiate: panificația (biscuiteria), băuturile alcoolice și produsele alimentare diverse, în principal în S.U.A. și Commonnwealth.

Franța, cu mai puține societăți alimentare investitoare (Lesieur, Peroud - Ricard, Perrier ș.a.), are ca teren direct de intervenție biscuiteria, băuturile alcolizate și produsele lactate, operând de preferință în S.U.A. și numeroase țări europene.

Olanda, de asemenea cu puține societăți operatoare, s-a dirijat spre spațiul european și treptat spre cel american deținând un important portofoliu în domeniul produselor grase, al berii și al produselor lactate (Unilever, Heineken, Wessanen ș.a.).

Elveția se sprijină pe doi piloni forță în domeniul investițiilor în străinătate, care operează, practic, pe toate continentele: Nestlé și Jacobs-Suchard. Aceste două mari grupuri ale industriei alimentare au cele mai multe societăți în Europa și America de Nord, cu activități în sectoare bine definite: produsele alimentare pe bază de lapte și cele de cofetărie (ciocolaterie).

Germania cu numeroase societăți alimentare (Bahlsen, General Biscuits ș.a.) operează cu deosebire în Europa, în domeniul producției de ciocolată, biscuiți și produse de cofetărie.

Între alte țări europene se detașează Danemarca, țară care se impune în domeniul produselor lactate și al berii (United Breweries - Tuborg), cu acest ultim produs, de calitate superioară, impunându-se pe întreaga piață mondială.

Statele Unite ale Americii dețin un mare număr de societăți cu activitate pe toate meridianele lumii și cu activitate în domenii bine delimitate: băuturi nealcoolizate (Coca Cola, Pepsi), produse pe bază de oleaginoase, produse pentru fast-food.

Cu o activitate "de debut" în domeniul investițiilor internaționale în industria alimentară, Japonia a început printr-o laborioasă activitate de cercetare și prospectare a piețelor de desfacere, pătrunzând deja în numeroase țări din Extremul Orient.

Concluzionând, se poate aprecia că toate marile transformări care s-au produs în industria alimentară în această ultimă parte a secolului XX s-au tradus, în plan geografic, prin modificări substanțiale ale principiilor de localizare a centrelor de producție, iar în plan organizatoric prin regruparea acestora în mari firme multinaționale cunoscute pentru produsele lor de succes.