Păstrăvul curcubeu

Originar din regiunile vestile ale Statelor Unite ale Americii de Nord, a fost importat in Europa in jurul anului 1880, mai intai in Germania, iar apoi s-a raspandit rapid si in celelalte tari europene.

La noi in tara a fost adus pentru prima data in anul 1902. Importurile de material biologic au vizat doua varietati ale pastravului curcubeu, una ce vietuieste doar in apele montane, iar alta varietate, migratoare. Prin incrucisarile dintre cele doua varietati a rezultat o forma cu insusiri mai mult spre forma migratoare, considerent pentru care toata popularile in apele naturale au constituit tot atatea nereusite.

Datorita calitatilor sale biologice, aceasta specie ocupa astazi un loc important in crescatoriile de pastrav numai din Europa, ci din intreaga lume, fiind raspandit de la nord pana aproape de Cercul Polar, de la Stramtoarea Bering pana in nordul-vestul Asiei, in Australia sau Noua Zeelanda.

Raspandirea lui pe scara larga in crescatorii de datoareaza faptului ca este mai putin pretentios la variatiile de temperatura, iar raspunsul pastravului curcubeu la hrana granulata este excelent.

Cercetarile citogenetice asupra speciei au evidentiat faptul ca aceasta seamana mai mult cu somonul de Atlantic decat cu pastravul, ceea ce a facut ca Societatea de Ihtiologie Americana sa-l includa in randul somonilor si a fost botezat cu noua denumire mentionata mai sus.

Sub raport morfologic, pastravul curcubeu are ca si caracteristici distincte, pe partile laterale ale corpului o banda multicolora, de unde-i provine de altfel si numele de „curcubeu” si numeroase pete mici neregulate, de culoare neagra, raspandite atat pe suprafata corpului, cat si pe inotatoarele dorsala si caudala. La pastravul curcubeu lipsesc punctele rosii, care sunt specifice indigenului sau altor salmonide.

Partea dorsala este de culoare cenusie-albastruie sau verzui inchis, cu flancurile argintii si regiunea abdominala de culoare deschisa. De-a lungul liniei laterale intalnim la pastravul curcubeu 135-150 solzi mici, cu mult peste numarul solzilor intalniti in aceeasi zona la pastravul indigen.

De asemenea, trebuie sa mai remarcam faptul ca inotatoarea caudala are scobitura pronuntata, aspect ce ne permite sa-l distingem fata de alte salmonide. Dimensiunile obisnuite pe care le intalnim la aceasta specie sunt cuprinse intre 25-30 cm lungime si 0,8-1,6 kg, cu maxime ce pot ajunge pana la 50-70 cm si 7-8 kg. Pastravul curcubeu are un ritm de crestere superior celorlalte specii de salmonide, putand fi valorificat in cel de al doilea an, la 250-350 g.

Aceasta specie este mult mai plastica, comprativ cu alte salmonide mai putin pretentioasa la gradul de oxigenare al apei ( este in confort si la 5-6 mg oxigen/litru ) si respectiv la variatiile de temperatura, ceea ce-i permite sa fie prezent pe un areal mai larg, inclusiv sub raportul altitudinii.

Temperatura de confort in exploatatiile sistematice este de 17-20 grade, dar se dezvolta bine si la temperaturi mai ridicate si astfel poate sa coboare mult sub zona pastravului indigen, sau chiar si la temperaturi mai scazute. Sub raportul biologic, trebuie sa facem precizarea ca toate formele salbatice de pastrav curcubeu depun ponta in mometul cand temperatura incepe sa creasca.

Astfel, momentul depunerii pontei poate sa aiba loc de la inceputul lunii ianuarie si pana la inceputul lunii iunie, in functie de zonele de raspandire. In general, depunerea pontei are loc atunci cand temperatura apei este de 6-7 grade.