Forme și Fonduri de Protecție a Oamenilor Împotriva Calamităților și Accidentelor

„New York-ul nu este opera oamenilor, ci a asigurărilor; fără asigurări, n-ar exista zgârie-nori, deoarece nici un muncitor n-ar accepta să lucreze la o asemenea înălţime, riscând să facă plonjon mortal şi să-şi lase familia în mizerie; fără asigurări, nici un capitalist n-ar investi milioane pentru a construi astfel de clădiri, pe care un singur muc de ţigară le-ar putea transforma în scrum; fără asigurări, nimeni n-ar circula cu automobilul pe străzi. Chiar cu un Ford, un bun şofer este conştient de faptul că în fiecare clipă riscă dă dea peste un pieton.”

HENRI FORD

Traversăm vremuri ameţitoare, societatea este într-o efervescenţă accelerată, totul se perfecţionează şi se complică, totul se înnoieşte. Distrugerea celor doua turnuri gemene ale New York-ului, terorismul, cutremurele devastatoare, tsunami, sunt doar câteva lucruri la care nici nu ne gândeam în urmă cu un deceniu. Cele mai cumplite dezastre sunt tot noi. Erupţia vulcanului islandez „cu nume imposibil de pronunţat” i-a pus pe gânduri pe super-conducătorii de la Bruxelles care au constatat abia acum că „Uniunea Europeană nu dispune de un program coerent pentru a face faţă dezastrelor naturale”.

Este cunoscut faptul că mediul înconjurător şi societatea umană suportă adesea acţiunea unor fenomene extreme periculoase cu origine diferită, naturală sau antropică, ce pot produce doreglări distructive şi brutale în anumite sisteme sau situaţii prestabilite.

Aceste evenimente se produc de regulă pe neaşteptate şi pot provoca numeroase victime în rândul oamenilor şi animalelor, un volum mare de pagube materiale, dezechilibre ecologice şi chiar grave tulburări ale stării psihice şi morale a populaţiei ce intră sub incidenţa fenomenului respectiv.

Dezastrele. În literatura de specialitate s-a făcut uz de o diversitate de termeni pentru a dimensiona şi cuantifica amploarea unor evenimente naturale sau antropogene deosebite şi pagubele materiale produse, fixată între doi parametri cantitativi: distrugerile materiale şi victimele omeneşti.

Într-o definiţie mai cuprinzătoare, putem spune că hazardul reprezintă un fenomen extrem, natural sau antropic, cu posibilitate mare de manifestare într-un anumit teritoriu şi într-o anumită perioadă, cu grave consecinţe pentru mediul înconjurător şi societatea umană, depăşind măsurile de siguranţă pe care aceasta şi le impune.

Există variante în definirea termenilor de dezastru sau catastrofă. În literatura franceză termenul deseori folosit este cel de catastrofă, considerat sinonim cu dezastru. În literatura engleză mai des folosit este termenul de dezastru. După Degg (1992), dezastrul rezultă din „interacţiunea spaţială dintre un fenomen extrem al mediului şi o populaţie care este sensibilă la aceste procese şi probabil la pierderile tangibile şi intangibile”

Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte dezastrul ca fiind: „orice eveniment care cauzează pagube, distrugeri ecologice, pierderi de vieţi omeneşti şi deteriorarea sănătăţii şi a serviciilor în ceea ce priveşte sănătatea, la o scară suficient de puternică, astfel încât să justifice un extraordinar răspuns sau intervenţie din afara comunităţii afectate.”

Calamitățile naturale sunt un exemplu dramatic pentru oamenii care trăiesc în conflict cu mediul înconjurător. Imaginile televizate ale zonelor distruse de vânt, bulevarde inundate și case care ard în flăcări sau le acoperă alunecările de terenuri ne pun pe gânduri. Ne pare rău pentru cei care sunt forțați de natură să o ia de la capăt, dar asemenea calamități au devenit prea comune în ultimii ani și frecvența lor continuă să crească, astfel încât căutarea de soluții radicale concomitent cu schimbarea concepției din contemplarea neputinței în acțiuni hotărâte și convergente, cu baze științifice, financiare și organizatorice radicale pot fi hotărâtoare. De aceea nu cred că este lipsit de importanță să amintim că în ultimele doua decenii, umărul și amploarea calamităților naturale s-au mărit de patru ori, provocând sute de milioane de victime anual. Bilanțul dezastrelor naturale arată că acest gen de evenimente s-a multiplicat continuu, cu efecte tot mai apocaliptice și diversificate.

„Șapte dintre cele mai ucigătoare zece dezastre din ultimii 20 de ani s-au petrecut între 200 și 2006„, avertizează comisarul UE pentru Dezvoltare și Ajutor Umanitar, Louis Michel, într-un mesaj destinat cetățenilor celor 27 de state membre ale Uniunii.

Printre cele mai mari catastrofe se numără ciclonul din Myanmar și cutremurul din China. Ciclonul Nargis s-a soldat cu 138.000 de morți. în China, seismul cu magnitudinea de 8 grade pe scara Richter a ucis 88.000 de oameni. Acestora li se adaugă tsunami din 2008, apoi cutremurele din Hawai și Chile, gravele inundații din Portugalia și iată, cu nici o lună în urmă erupția vulcanică din Islanda care a oprit în loc Europa pentru mai bine de o săptămână și a blocat la sol sute de mii de oameni inclusiv 46 delegații statale care vroiau să ajungă la funerariile premierului polonez. Pagubele sunt uriașe: peste 1,9 miliarde de euro pierderi ale companiilor aero, care, fără intervenția financiară a UE, într-o formă nemaiutilizată până acum, cel puțin 5 din cele mai mari, ar fi dat faliment. (sursă Comunicat UE, 26.04.2010)

Nici perspectivele nu credem că sunt mai blânde, de vreme ce încă de acum s-au făcut unele prognoze dure. Potrivit unui studiu american, încălzirea climatică din anul 2011 ar putea provoca mari daune lumii, întrucât ar întârzia începerea perioadei musonului de vară cu 5-15 zile în următorul secol. Aceasta înseamnă o reducere importantă de precipitații într-o mare parte a Asiei de Sud care ar aduce după sine pagube uriașe în producția agricolă de maniera înfometării a sute de miliarde de oameni. De asemenea, se anunța de către New Scientist că sistemele de electricitate, dar si cele de telecomunicații, vor fi grav afectate de furtuna solară din 2012, iar NASA a publicat într-un recent raport că SUA, având o societate foarte avansată din punct de vedere tehnologic, ar putea suferi mari distrugeri în sistemele de energii joase, în comunicațiile I.T., până la climatice.

România în centrul atenției. țara noastră are, după cum se poate observa în decursul ultimilor ani, o istorie „bogată în calamități naturale și evenimente catastrofale cauzate de activitatea umană„. Cauzele primelor fenomene, cele de origine naturală, trebuie căutate în structura geo-morfologică a teritoriului țării noastre. Sunt bine cunoscute în acest sens, de exemplu, punctele vulnerabile prin tradiție, la cutremure și inundații, secetă și desertificare, îngheț, grindină, vijelii, viscol, coroziunea solului și alunecări de teren. Mai mult, în ultimii ani, aceste fenomene și-au schimbat structura probabilistică și intensitatea în raport cu același tip de fenomene înregistrate cu un deceniu în urmă, ceea ce îngreunează orice măsură de prevenire.