Tipuri de Asigurări

Contractul de asigurare - continut

Contractul de asigurare se defineşte ca un act juridic prin care o persoană fizică sau juridică, primeşte calitatea de asigurat şi se obligă să plătească o sumă de bani reprezentând prima de asigurare, persoanei juridice numită societate de asigurare, în baza căreia acesta în calitate de asigurător, preia asupra sa riscul ca la producerea evenimentului asigurat să plătească asiguratului sau unui terţ ( beneficiar al drepturilor rezultate din asigurare ) o despăgubire, o indemnizaţie sau sumă asigurată, în limitele stabilite de lege sau convenite de contract.

In România, contractul de asigurare este reglementat de Legea 136/1995 publicată în Monitorul Oficial 303/29.12.1995, completată de legea 172/2004 publicată în Monitorul Oficial 473/14.05.2004

Pentru a fi valabil, contractul de asigurare, trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

- capacitatea de a contracta

- consimţământul valabil al părţilor

- un obiect determinat

- o cauză licită

Capacitatea de a contracta asigurări o au persoanele juridice din momentul înfiinţării şi funcţionării lor în contextul legii, precum şi persoanele fizice care se încadrează între anumite limite de vârstă şi având capacitatea deplină de exerciţiu.

Obiectul contractului de asigurare îl constituie bunurile şi persoanele expuse anumitor riscuri sau interesul asigurabil. Intr-un cadru mai general obiectul contractului îl reprezintă crearea de obligaţii pentru părţile implicate ( respectiv asigurător şi asigurat sau /şi contractant )

Consimţământul părţilor la încheierea contractului de asigurare este necesar şi se circumscrie normelor de drept comun. Pentru a produce efecte legale, consimţământul părţilor trebuie să nu fi fost dat prin eroare, smuls prin violenţă sau surprins prin dol.

Cauza licită este o condiţie esenţială pentru ca un contract de asigurare să subziste şi să genereze efecte valabile. Prin clauzele sale contractul nu se poate deroga de la legile care privesc ordinea publică şi bunele moravuri. Caracterele contractului de asigurare sunt variate, reflectând implicaţiile sale pe plan juridic economic, financiar şi moral.

Contractul de asigurare este reglementat, pe de o parte de cadrul general derivat din acte normative legale, aplicabile oricărui contract de asigurare iar pe de altă parte de normele speciale corespunzătoare fiecărei ramuri de asigurare ( de bunuri, de persoane, de răspundere civilă ) fără a ignora intenţiile şi scopul urmărit de fiecare societate de asigurări în parte pe o piaţă concurenţială a asigurărilor.

Caracterele juridice ale contractului de asigurare

Caracterul consensual - contractul de asigurare implică neapărat consimţământul părţilor şi se încheie în formă scrisă, dovada lui prin martori neefiind admisă

Contractul de asigurare trebuie să cuprindă unele elemente printre care: datele de identificare a părţilor implicate: asigurător, asigurat, contractant, data de început şi expirarea asigurării ( ziua, luna, anul dacă este cazul şi ora de început a asigurării ), obiectul asigurării şi caracteristicile lui, riscurile cuprinse în asigurare, sumele asigurate, prima subscrisă a contractului, prima plătită, termenele de plată a tranşelor următoare celei dintâi, limitele despăgubirii cu ocazia producerii evenimentului asigurat, obligaţiile asiguratului vizând păstrarea şi conservarea bunului asigurat, luarea măsurilor de prevenire şi limitare a pagubelor, cazurile în care asigurătorul poate refuza plata sau o poate amâna.

Caracterul sinalagmatic al contractului rezultă din faptul că părţile se obligă reciproc una faţă de alta, respectiv una să plătească prima de asigurare, iar cealaltă să acorde despăgubirea sau suma asigurată la ivirea evenimentului asigurat.

Asiguratul să obligă să facă declaraţii de risc exacte, în atenţia asigurătorului, atât cu ocazia perfectării contractului de asigurare cât şi la producerea evenimentului asigurat şi se obligă să plătească primele de asigurare la scadenţele stabilite. Asigurătorul îşi asumă sarcina de acoperire a riscului prin acordarea despăgubirilor corespunzătoare la ivirea evenimentului asigurat.

Caracterul aleatoriu al contractului rezultă din faptul că efectele acestui contract pentru părţi depind de un eveniment viitor, nesigur, incert. La încheierea contractului părţile nu cunosc şi nu pot evalua riguros avantajele patrimoniale ale contractului. Obligaţiile asumate de asigurat şi asigurător depind de un eveniment viitor, incert care comportă pentru fiecare din părţi o şansă de câştig sau un risc de pierdere. Astfel plata despăgubirilor are loc numai dacă evenimentul asigurat s-a produs, în caz contrar asigurătorul este avantajat el rămânând cu prima de asigurare. Dacă despăgubirea încasată de asigurat este mai mare decât primele încasate de asigurător, atunci avantajul este de parte asiguratului.

Caracterul oneros rezultă din faptul că părţile urmăresc realizarea anumitor scopuri, interese materiale, contraprestaţii băneşti a căror înfăptuire are loc pe întreaga perioadă de valabilitate a asigurării. Asiguratul beneficiază de protecţia asigurătorului, care preia asupra sa riscurile asigurate, dar nu în mod gratuit ci în schimbul primei de asigurare plătită de asigurat.

Caracterul oneros al contractului de asigurare nu exclude posibilitatea ca asiguratul să încheie asigurarea în favoarea unui terţ care devine astfel beneficiarul asigurării ( în asigurarea de persoane ).

Contractul de asigurare comportă o realizare în timp variabilă, fiind un contract succesiv în funcţie de forma de asigurare, de riscurile agreate, de obiectul asigurat.

Asiguratul se angajează să acopere un risc sau un complex de riscuri o perioadă de timp variabilă care poate să fie de o zi în cazul asigurării de asistenţă medicală pentru călătorii în străinătate, la perioade de 20 – 30 ani la asigurările de viaţă cu acumulare de capital ( risc de deces şi supravieţuire ). Perioada asigurată poate fi şi de câteva zile în cazul asigurări de transport, asigurări de aviaţie, asigurări maritime ( pentru un transport ).

Acest fapt are repercusiuni şi asupra încasării eşalonate a primelor de asigurare – mai ales în asigurările de viaţă. Contractul de asigurare are valenţele unui contract de aderare.

Formularea clauzelor din contract aparţine societăţii de asigurare, asiguraţii având latitudinea de a le accepta sau nu în totalitate.

In cazul asigurării de bunuri societatea de asigurare aduce la negociere cu potenţialul asigurat un proiect de contract a cărui definitivare are loc cu acordul părţilor.