Banca Angliei

Cap.1Sistemul bancar britanic

1.1 Scurt istoric

Istoria sistemelor bancare are la bază istoria banilor. Pe măsură ce plăţile în bani au devenit tot mai utilizate, oamenii au căutat modalităţi de a-şi păstra şi depozita banii. Odată cu dezvoltarea comerţului şi a activităţilor economice în general creşte şi nevoia de a împrumuta bani. Lipsa banilor şi nevoia de împrumuturi este cea care stă la baza apariţiei Băncii Naţionale a Angliei, şi odată cu ea şi dezvoltarea sistemului bancar britanic.

Începuturile Băncii Angliei sunt legate de Revoluţia din 1688, care i-a dus pe Wilhem de Orania şi pe Mary la tron. Acest eveniment a adus Angliei o anumită stabilitate politică, necunoscută de aproape un secol. Comerţul a înflorit, dar finanţele publice erau slab dezvoltate, iar sistemul monetar şi de credit erau in haos. Aurarii fusesră păgubiţi de neglijenţa gestiunii finaciare a regilor din dinastia Stuart. Au existat mai multe propuneri pentru înfiinţarea unei bănci naţionale sau publice, care să mobilizeze resursele naţiunii. Varianta aleasă a fost aceea aparţinînd lui William Paterson, propunere care prevedea un împrumut de 1.2 miliarde de lire acordat statului, în schimbul căruia cei care subscriau erau integraţi in Consiliul Guvernatorilor Băncii Angliei. Deşi noua bancă şi-ar fi putut risca întregul capital împrumutînd statul, subscrierea s-a dovedit a fi una populară şi banii s-au strîns în doar cîteva săptămîni. Carta Regală a fost sigilată pe 27 iulie 1694, iar Banca şi-a început astfel rolul de bancher al statului şi de gestionar al datoriei publice, roluri pe care şi le menţine şi astăzi.

Prin intermediul pieţei de la Londra şi a rolului lirei sterline, sistemul bancar britanic a dominat întregul sistem bancar mondial, în special în secolul al XIX- lea. Întâietatea flotei, integrarea rapida a Marii Britanii în diviziunea internaţională a muncii sunt fenomene bine cunoscute, care favorizând comerţul internaţional au necesitat şi permis dezvoltarea paralelă a băncii britanice, astfel, aceasta devenind prima ţara care a organizat bănci moderne şi a transformat banca într- o activitate economică cu vocaţie de export.

La 1 martie 1946, Banca Centrală a Angliei a fost naţionalizată, având ca obiective promovarea şi menţinerea stabilităţii monetare şi financiare, gestionarea schimburilor internaţionale şi a rezervelor de aur.

Ca urmare a reglementărilor Banking Act din anul 1989, Banca Angliei îndeplinea următoarele sarcini:

• Acorda licenţe pentru instituţiile de depozit, verificând nivelul capitalului instituţiilor;

• Urmărea dacă aceste instituţii constituiau provizioane adecvate eventualelor probleme;

• Verifica moralitatea şi verticalitatea directorilor acestor instituţii.

Din anul 1997, Banca Angliei şi-a dobândit independenţa în înfăptuirea

politicii monetare, fără constrângeri politice, având posibilitatea intervenţiei asupra nivelului

ratei de dobândă, atunci când băncile comerciale prezintă un nivel sporit al creditelor cu

probleme, ceea ce ar putea conduce la numeroase falimente bancare deoarece, în loc să fie

responsabilă de supravegherea sistemului bancar şi stabilitatea acestuia, banca centrală are

atribuţii în materie de rată a dobânzii.

Din iunie 1988, supravegherea sistemului bancar devine o sarcină a Autorităţii de

Servicii Financiare.

Sistemul financiar al Marii Britanii este unul din cele mai competitive din lume. Această caracteristică poate fi cuantificată prin ponderea sectorului financiar în PIB şi prin rata de creştere.