Cuprins
- I. Definiţie 3
- II. Istoric 3
- III. Evoluţia cardului bancar 3
- IV. Tipuri de carduri 5
- V. Funcţiile cardului 8
- VI. Avantajele şi dezavantajele cardului 8
- VII. Carduri existente & noua generaţie de carduri în România 9
- VIII. Riscurile utilizării unui card 10
- IX. Prevenirea fraudelor cu cardurile bancare 11
- X. Securitatea tranzacţiilor cu carduri 11
- XI. Concluzie 12
- Bibliografie 13
Extras din proiect
I. Definiţie
Cardul este un instrument de decontare care asigură posesorului autorizat achiziţionarea de bunuri şi servicii fără prezenţa efectivă a numerarului. Cu ajutorul cardului putem efectua următoarele operaţiuni: retragere de numerar, plata bunurilor şi a serviciilor, transferul de fonduri din conturi.
II. Istoric
Din punct de vedere istoric, aparţtia cardului are loc in anul 1946, la New York, când o bancă specializată în creditul de consum lansează pe piaţă un nou produs “Charge It”, care constă în emiterea unui bon valoric numit “scrip”, pe baza căruia clienţii puteau efectua cumpărături de la comercianţii care au acceptat acest nou sistem de decontare. Comercianţii depuneau bonurile la banca emitentă şi incasau contravaloarea bunurilor vândute, banca făcând transferul banilor din conturile clienţilor în conturile comercianţilor.
În 1950 apare, tot în America, cardul de plastic pentru consum şi călătorii emis de o firmă Diners Club şi preluat apoi de bănci pentru creditul de consum. Extinderea cardului de plastic are loc în 1960 prin Bank of America care lansează produsul BANK AMERICARD (ulterior VISA International), care în 10 ani ajunge la peste 20 milioane de utilizatori. În Europa, prima lansare a unui card european are loc după 1967, în Franţa, prin “Carte Bleu”, un card care necesită semnatura clientului pe factură, după care facturile se remiteau la bancă pentru încasare. Cardurile s-au răspândit foarte repede, cele mai solicitate pe plan mondial fiind VISA, MASTERCARD si EUROPAY. În România, primele carduri (VISA) au fost lansate în 1995 prin sistemul bancar, dar principiile privind emiterea şi utilizarea instrumentelor de plată electronică pe teritoriul ţării noastre au fost stabilite de Banca Naţională a României, mai târziu, prin Regulamentul nr. 4/2002.
III. Evoluţia cardului bancar
Schimburile în natură, monedele din aur sau argint, monedele şi bancnotele valorice, cec-urile şi, în final cardurile.
Astfel poate fi schiţat, succint, lanţul evolutiv al mijloacelor de schimb comerciale cunoscute de civilizaţia umană. Cardul este deocamdată ultima verigă şi încă nu sunt semne că altceva ar putea să o înlocuiască. Din contră, capătă un rol tot mai mare în viaţa fiecăruia,pe măsură ce îi descoperim avantajele.
Avansul luat de carduri s-a petrecut într-o perioadă relativ scurtă şi a mers mână în mână cu avansul tehnologic. Amploarea sa este direct corelată cu inovaţiile tehnologice, în special cu internetul şi restul mijloacelor de comunicare.
Prima formă modernă de card apare abia în anul 1949 când Frank McNamara, împreună cu partenerul sau Ralph Schneider, creează primul card de credit pentru plăţi în restaurante, având marca Diners Club Card. În numai câţiva ani, cardul avea să fie acceptat de mii de comercianţi. În 1951 existau 20.000 de astfel de carduri. Diners Club Card avea să fie recunoscut drept un nou instrument de plată. Dezvoltarea acestui card continuă şi astăzi, în special în domeniul calatoriilor.
Băncile au aflat repede de succesul lui McNamara şi au început să dezvolte sisteme de plată pe acelaşi principiu, dar cu o serie de îmbunătăţiri. Profiturile erau realizate din taxele percepute posesorilor. Cu cât numarul lor era mai mare, cu atât băncile aveau venituri mai mari. Instituţii precum American Express şi Franklin National Bank au început o adevărată ofensivă de popularizare a cardului.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Carduri Bancare.docx