Controlul Financiar Preventiv

Capitolul 1

1.1 Noţiunea de control financiar- clasificare

Nu se poate vorbi despre control financiar preventiv, fără a lămuri noţiunea de control financiar, căci controlul financiar preventiv este o formă a controlului financiar. Aşadar, baza definiţiei activităţii de control îşi are originea în expresia latinească „contra rolus” care se poate traduce prin verificarea actului original după duplicatul acestuia, încredinţat, în acest scop, unei persoane specializate. Pornind de la această noţiune şi în funcţie de evoluţiile înregistrate de domeniul economic căruia îi aparţine, controlul financiar se defineşte ca fiind acţiunea de determinare a stării unor activităţi economice reprezenate în documente financiare şi contabile, prin raportarea acestor reprezentări legale prin care au fost definite. Din analiza definiţiei rezultă că această importantă activitate, controlul financiar, reprezintă mai mult decât o acţiune de verificare determinată de necesitatea cunoaşterii stării unui anumit fenomen economic şi exercitată în scopul remedierii efectelor unor abateri de la anumite prevederi legale.

Controlul financiar constituie una dintre pârghiile economice care oferă tuturor conducătorilor, indiferent de treapta ierarhică pe care se află, posibilitatea utilizării, în orice moment, a unui sistem complex, complt şi continuu de informaţii în legătură cu starea unui fenomen sau a unei activităţi, dintr-un anumit domeniu economic de interes pentru factorii de decizie. Tot din definiţie mai rezultă că, prin rezultatele sale, activitatea de control financiar serveşte unui triplu sistem de interese, şi anume:

- În primul rând, controlul financiar este instrumentul care, prin efectele de

prevenire şi de reglare a disfuncţionalităţilor ce pot interveni la un moment dat în activităţile desfăşurate în cadrul unităţilor economice, serveşte intereselor statului în realizarea politicii acestuia, pe termen lung, în domeniul fiscalităţii. În cele mai multe cazuri aceste disfuncţionalităţi apărute în cadrul sistemelor economice au cauze obiective, determinate de situaţii care nu au putut fi prevăzute pentru a fi preîntâmpinate.

- În al doilea rând, controlul financiar serveşte intereselor agenţilor economici care

îl organizează şi exercită, atât prin acţiunea de prevenire a situaţiilor de disfuncţionalitate în procesul de gestionare a patrimoniului, cât şi, mai ales, prin cea de remediere a unor abateri de la prevederile legale, cu efecte perturbatorii în activitatea acestora. Din acest punct de vedere, controlul financiar constituie una din cele mai importante pârghii ale activităţii de management a entităţilor economice, deoarece poate furniza conducătorilor acestora importante informaţii necesare realizării, în condiţii de eficientă, a programelor, respectiv, a obiectivelo propuse.

- În al treilea rând, controlul financiar serveşte intereselor entităţilor partenere pe

piaţă, cărora le oferă informaţii exacte asupra stării patrimoniului unităţii economice de ale cărei rezultate sunt interesate, prin mediatizarea aspectelor pozitive sau negative, după caz, ale acesteia.

Ideea de control financiar şi în cadrul acestuia a controlului financiar preventiv, ca atribut al puterii legislative, s-a născut şi a luat forma unei instituţii legale din necesitatea impusă, treptat, de procesul istoric, de a satisface nevoile democraţiei şi de statuarea a principiilor statului de drept.

Controlul activităţii realizate în domeniul economic se exercită prin forme specifice, precum: controlul bancar, controlul vamal, controlul financiar, controlul calităţii produselor şi serviciilor şi altele.

În ceea ce priveşte controlul financiar, care prezintă o importanţă deosebită, acesta se poate clasifica după mai multe criterii, această clasificare fiind necesară pentru a putea observa locul controlului financiar preventiv în cadrul controlului financiar, precum şi alte forme de control, pe lângă controlul financiar preventiv.