Fiscalitatea Agenților Economici

CAPITOLUL 1. SISTEMUL FISCAL SI COMPONENTELE SALE

1.1 CONCEPTUL DE SISTEM FISCAL; COMPONENTELE SI PRINCIPIILE ACESTUIA

Trecerea României la o economie de piata, al carei fundament îl constituie proprietatea privata si al carei mecanism presupune îmbinarea organica a legilor pietei cu actiunea statului se dovedeste a fi un proces complex, dificil si de durata.

Între obiectivele reformei economice si sociale un loc important îl detine reorganizarea activitatilor economice, deblocarea structurilor economice si reforma sistemului financiar-fiscal.

Aria de cuprindere a întregii activitati fiscale este data de sistemul fiscal, constituit din totalitatea impozitelor si a altor venituri pe care statul, prin organele sale specializate, le percepe în baza surselor legislative în urma carora ia nastere creanta statului asupra contribuabililor. Prin reforma fiscala se urmareste construirea unui sistem fiscal coerent, echitabil si eficient pentru a putea face fata cerintelor tranzitiei la economia de piata.

În cadrul economiei românesti rolul sistemului fiscal este de a asigura finantarea economiei publice pe calea prelevarilor fiscale, alaturi de alte mijloace care sa permita statului interventii în economia nationala pentru corectarea unor fluctuatii negative ale ciclului economic. Sistemul fiscal, ca ansamblu de principii, reguli si mod de organizare se materializeaza în legi sau acte normative cu putere de lege, emise cu scopul de a colecta veniturile statului si a reglementa cheltuirea acestora. Totodata, acesta determina capacitatea statului de a finanta cheltuielile si de a-i proteja pe cei slabi. Resursele de natura fiscala constituie sursa principala de finantare ce da posibilitatea statului sa intervina pe piata prin subventii, investitii si indirect prin valoarea totala a alocatiilor provenite din economia reala.

În etapa actuala, în lume, prelevarea se realizeaza prin intermediul impozitului. Impozitele pot fi abordate din mai multe ipostaze: ca principala sursa de formare a veniturilor statului, ca mijloc principal de înfaptuire a alocarii optime a resurselor între cele doua mari sectoare definite dupa caracterul privat sau public al bunurilor produse în societate, în functie de care se defineste punctul optim al fiscalitatii; ca instrumente de orientare a economiei prin obiectivele stabilite de catre puterea publica. În conditiile economiei de piata, statul nu mai poate interveni în sectorul privat al economiei prin masuri administrative. El are însa posibilitatea sa utilizeze pârghii economico-financiare potrivit cerintelor politicii sale economice, financiare, monetare, sociale, prin care sa influenteze activitatea agentilor economici.

Sistemul fiscal, prin pârghiile sale, ofera posibilitati pe care organele statului le pot utiliza în vederea satisfacerii unor cerinte de interes general sau local ca si în conducerea activitatii economice si sociale.

În procesul asezarii, urmaririi si perceperii impozitelor, aceste pârghii ale sistemului fiscal dau posibilitatea statului ca prin aparatul sau specializat sa exercite, în anumite limite, controlul economiei.

Sistemul fiscal cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode, procedee (sistemul de rate, platitori etc.) între care se manifesta relatii ce apar ca urmare a proiectarii, legiferarii si perceperii impozitelor si care sunt gestionate, conform legislatiei fiscale, în scopul realizarii obiectivelor propuse.

Aplicarea reglementarilor cu caracter fiscal, asezarea si perceperea impozitelor si taxelor nu se pot înfaptui fara existenta unui mecanism adecvat bazat pe tehnici, metode si instrumente specifice desfasurarii activitatii de urmarire si control în domeniul respectiv. Între componentele sistemului fiscal intra si totalitatea impozitelor si a altor venituri pe care statul, prin reglementarile sale specializate, le percepe în baza unor reglementari legislative. Deoarece impozitele si taxele sunt instituite prin legi sau alte acte normative, care consfintesc dreptul de creanta fiscala a statului asupra contribuabililor toate aceste reglementari legislative de natura fiscala trebuie considerate ca facând parte din sistemul fiscal