Lichiditatea bancară - Riscul de lichiditate

Introducere

De-a lungul timpului, practica economică a demonstrat că, pentru a asigura creșterea economică a unei țări, este indispensabil de a avea, în primul rând, un sector bancar stabil și viabil. Orice perturbare a activității sale, din cauza expunerii la riscuri excesive, va conduce la îndatorarea financiară a acestuia, reducerea nivelului veniturilor, imposibilitatea plății depozitelor populației și, în consecință, va reduce considerabil nivelul de încredere în sistemul bancar. Turbulențele de pe piețele financiare, care au început la mijlocul anului 2007, au scos în evidență, o dată în plus, consecințele dezastruoase ale gestionării neadecvate a riscului de lichiditate, lecție de care trebuie ținut cont la implementarea unei supravegheri bancare prudențiale eficiente.

Lichiditatea este capacitatea unei bănci de a finanța activitățile acesteia și, totodată, posibilitatea de a-și îndeplini obligațiile scadente, fără a suporta pierderi inacceptabile. Rolul fundamental al băncilor de a acorda credite pe termen lung, inclusiv din depozitele atrase pe termen scurt, le expune inevitabil la riscul de lichiditate. Ca urmare, având în vedere interconexiunea dintre bănci, riscul respectiv poate afecta banca propriu-zisă, dar și sectorul bancar în general. Astfel, gestionarea adecvată a riscului de lichiditate este de o importanță crucială, deoarece un deficit de lichiditate la o singură instituție poate avea repercusiuni la nivel de sistem. În plus, evoluțiile recente de pe piața financiară internațională au avut implicații directe asupra complexității riscului de lichiditate, supravegherea sectorului bancar necesitând a fi perfecționată în mod adecvat. Este de menționat faptul că, până în anul 2010, standardele bază cu privire la gestionarea adecvată a riscului de lichiditate presupuneau o serie de principii calitative, care, însă, nu aveau un caracter obligatoriu.

În ultimul timp, situația s-a schimbat radical : criza de lichiditate și restricțiile financiare au determinat autoritățile de reglementare și supraveghere să efectueze o analiză amplă și riguroasă a modalității de gestionare a riscului respectiv, în scopul de a asigura viabilitatea și stabilitatea sectorului bancar, prin prevenirea acestuia de eventualele situații de criză.

Capitolul 1. Conceptul de lichiditate bancară

Unul dintre cele mai importante aspecte ale managementului oricărei bănci constă în asigurarea unei lichidități adecvate. O bancă este considerată că are lichiditate dacă are acces imediat, la costuri rezonabile, la fondurile necesare. Aceasta înseamnă că banca fie dispune de sumele respective, fie le poate procura prin împrumuturi sau vânzare de active.

Lichiditatea este necesară băncilor pentru furnizarea fondurilor necesare dezvoltării, precum și pentru compensarea fluctuațiilor bilanțiere așteptate și neașteptate. Prin lichiditatea unei bănci înțelegem capacitatea acesteia de a face față în mod eficient retragerii de depozite și scadenței altor datorii și de a acoperi necesarul de finanțare suplimentar pentru portofoliul de credite și investiții. O bancă dispune de un potențial de lichidități adecvat atunci când este în măsură să obțină fondurile necesare (prin creșterea datoriilor, titularizare și vânzarea de active) imediat și la un cost rezonabil. Prețul lichidității este în funcție de condițiile de piață și de percepția pieței asupra nivelului de risc al instituției debitoare .

Managementul unei instituții, pe lângă planificare și anticipare atentă a schimbărilor în cadrul depozitelor și creditelor, ca și in cadrul profitului, poate controla substanțial propria lichiditate. Managementul poate stabili o politica privind deținerea unui volum mai mare sau mai mic de lichidități în funcție de necesarul anticipat de fonduri, de aversiunea față de risc, de factorii de risc, cuplul lichiditate - profitabilitate, etc. Astfel, o bancă poate minimiza lichiditatea prin vânzarea activelor lichide și investirea fondurilor astfel obținute pe termen lung în scopul maximizării profitului (banca se bazează pe faptul că va obține din împrumuturi lichiditatea necesară acoperirii nevoilor apărute în mod neașteptat). Acest fapt atrage însă un risc crescut, pe de o parte, cel de lipsă de lichiditate într-un moment crucial pentru bancă și, pe de altă parte, riscul ratei dobânzii asociat investițiilor pe termen lung. Invers, banca poate maximiza riscul de lichiditate prin deținerea unei parți importante a activelor lichide, dar profitabilitatea va fi substanțial afectată. De aceea, pentru a derula un bun management al lichidității, trebuie evaluați toți factorii care influențează atât riscul, cat și profitabilitatea băncii.

Poziția monetara a unei bănci, ca expresie a lichidității, reprezintă valoarea la un moment dat a tuturor activelor sale lichide. Managementul poziției monetare a unei bănci este una dintre cele mai dificile componente ale managementului bancar, care solicita luarea unor decizii rapide cu consecințe însemnate și de lungă durată asupra profitabilității băncii.