Locul și Rolul Băncilor Mutuale și Cooperatiste în Economie

Activitatea cooperatistă reprezintă un fenomen de o deosebită amploare şi complexitate şi dispune de un potenţial uman şi material valoros. Aceasta activitate este individualizată în peisajul societăţii contemporane, prin doctrina sa şi prin activitatea curentă pe care o desfăşoară, dar nu în ultimul rând, prin faptul că stimulează elemental participativ al individului la viaţa economică, la cea socială, precum şi la activităţile din sfera perfecţionării.

Cooperativele de credit au in obiectiv individul, observă talentele acestuia şi caută un mod prin care ideile şi deprinderile lor pot fi transformate în mici afaceri, care fac posibile, pentru membri, obţinerea de profit şi creează resursele financiare în cadrul comunităţii lor. Microcreditele acordate de cooperativele de credit permit indivizilor şi familiilor lor să-şi poarte singuri de grijă, din punct de vedere financiar, şi să devină parte a economiei.

În ţara noastră, mişcarea cooperatistă a apărut la mijlocul secolului al XIX- lea, ca reacţie împotriva capitalismului, în condiţiile unei economii cu un puternic caracter agricol, şi cu o industrie în stare incipientă, şi a început sa aibă aplicabilitate în domeniul creditului abia la debutul secolului XX.

Deoarece în domeniile agricol, artizanal şi de sivicultură băncile comerciale nu acordau credite decât dacă existau garanţii, s-a ajuns la ideea de asociere a băncilor prin reunirea lichidităţilor şi a economiilor de care dispuneau pentru a acordări mutuale de credite pe baza încrederii dintre băncile asociate. Diferite ramuri ale creditului mutual si cooperatist s-au dezvoltat astfel, pe o bază descentralizată şi democratică, caracterizată într-un „Consiliu de Administraţie” şi Case locale”. În prezent, reteaua bancilor mutuale si cooperative din fiecare tara numara milioane de case locale.

Devenind banci obisnuite, atât prin clientela, precum si prin serviciile oferite, si incluse în procesul de universalizare, bancile mutuale si cooperativele de credit trebuie sa faca fata concurentei actuale, prin specializarea într-o activitate punctuala si prin diminuarea efectivelor.

Capitolul 1

Apariţia şi evoluţia băncilor mutuale şi cooperatiste în lume

MOTTO: “Numai prin cooperaţie se pot înlătura urile care clocotesc

în societăţile moderne, între bogaţi fără merit şi săraci fără

vină, cu cari se amestecă bogaţii cu merit şi săracii vinovaţi.

Muncă alături, economie împreună, deci fraţie între oameni”.

NICOLAE IORGA

Cooperaţia constituie o formă specifică de organizare a activităţii umane, care s-a manifestat şi se manifestă încă şi astăzi în lume, în sfera producţiei industriale şi agricole, a creditului şi consumului, a serviciilor şi a altor sectoare.

“Deşi rădăcinile ei sunt înfipte adânc în secolele civilizaţiei umane, la aproape toate popoarele lumii, în sens modern, cooperaţia, a apărut – ca sistem – în a doua jumătate a secolului XIX, … când au fost concepute şi s-au impus adevărate sisteme practice cooperatiste, dintre care trei – şi anume cele întemeiate de “Societatea echitabililor pionieri din Rochdale” (1844), în Anglia, de Friederich Wilhelm Reiffeisen (1818-1888) şi de Herman Schulze-Delitzsch (1808-1887), în Germania, cărora le poartă şi numele – sunt cele mai importante, devenind clasice, deoarece au servit ca modele şi au dominat întreaga mişcare cooperatistă europeană. ”

În anul 1849, în Germania, în oraşul Delitzsch, Hermann Schulze înfiinţează o “Casă de ajutor pentru caz de boală şi moarte”. Această cooperativă de credit nu era o organizaţie de binefacere, ci o asociaţie de întrajutorare în sprijinul celor întovărăşiţi care contribuiau cu donaţii. Sistemul de împrumuturi practicat se bazeză pe dobânzi mici.

Cooperativele de credit organizate în sistemul Hermen Schulze se realizau pe principiul ajutorului propriu, baza financiară constituind-o capitalul propriu care era format din părţi sociale subscrise şi vărsate lunar. Capitalul social era completat de fondul de rezervă ce era format din prelevări asupra beneficiului anual şi din taxe.

Totodată, organizaţiile cooperatiste funcţionând în acest sistem erau descentralizate, iar intervenţia statului era exclusă.