Masa monetară

1. Masa monetara

1.1 Definirea masei monetare

Masa monetara reprezinta un indicator care desemneaza totalitatea mijloacelor banesti existente in economia unei tari la un moment dat, sau ca medie pe o anumita perioada. Este un indicator statistic care se cuantifica pe baza bilantului centralizat al intregului sistem bancar dintr-o tara, dupa deducerea operatiilor duble intre banci. Asadar, masa monetara desemneaza totalitatea activelor care, pe un teritoriu dat, pot fi utilizate pentru cumpararea de bunuri si servicii si pentru stingerea obligatiilor.

Detinatorii de moneda apartin atat sectorului bancar, cat si celui nebancar:

- sectorul bancar al economiei este reprezentat de bancile comerciale care detin rezerve in moneda bancii centrale (bilete si depozite in cont curent)

- sectorul nebancar este constituit din agentii economici si populatie, care detin bancnote, moneda metalica si depozite in conturile curente la bancile comerciale

Rezulta ca masa monetara este constituita dintr-un stoc de creante asupra bancilor, creante aflate in posesia utilizatorilor de moneda.

1.2 Structura masei monetare

Multa vreme s-a considerat ca masa monetara ar fi formata numai din monede cu valoare intrinseca, contestandu-se bancnotelor calitatea de bani autentica. Ulterior, s-a admis ca masa monetara consta in monezi principale si divizionare, bancnote si moneda de hartie neconvertibila, mai putin numerarul aflat in banci. Apoi s-a ajuns la concluzia ca in masa monetara trebuie inclusa si moneda scripturala, dat fiind ca aceasta serveste, ca si moneda efectiva, la desfasurarea operatiilor de incasari si plati. In prezent se apreciaza ca in masa monetara trebuiesc incluse urmatoarele forme ale banilor:

- moneda efectiva (biletele de banca si moneda divizionara)

- moneda de cont (disponibilitatile din conturile curente)

- depunerile la termen si in vederea economisirii

- alte active financiare cu grad mai mare sau mai mic de lichiditate

MONEDA EFECTIVA este solicitata de agentii economici pentru bunurile si serviciile ce pot fi procurate in schimbul ei. Atata timp cat bunurile si serviciile pot fi achizitionate in schimbul acestui instrument monetar, practic agentii economici consimt sa se foloseasca de el in tranzactiile lor comerciale si financiare. O persoana care detine si foloseste moneda efectiva nu cunoaste si nici nu are interesul sa stie daca ceea ce detine reprezinta un certificat asupra rezervelor de aur ale emitentului. Daca poate fi convertita in bunuri si servicii sau in moneda altei tari, se poate afirma ca este tot atat de buna ca oricare alta din formele de existenta ale banilor. Nimeni astazi nu contesta ca un sistem monetar poate functiona si in lipsa acoperirii in aur, cu conditia ca semnele monetare sa fie emise in corelatie cu bunurile si serviciile create in economie.

Moneda efectiva reprezinta activul cel mai lichid, fiind totodata una din componentele importante ale masei monetare.

MONEDA DE CONT, respectiv disponibilitatile din conturile curente asupra carora pot fi trase cecuri si efectua plati fara preaviz, are acelasi grad de lichiditate ca si moneda efectiva. O suma depusa in cont poate fi considerata moneda intrucat titularul depozitului respectiv poate sa-si achite datoriile sau sa-si procure bunuri si servicii cu cecuri trase asupra sa. In tarile dezvoltate, majoritatea tranzactiilor se lichideaza cu ajutorul cecurilor. Salariile, de pilda, se vireaza in conturi bancare dupa efectuarea retinerilor, iar cheltuielile privind plata chiriilor, serviciilor sau cumpararea de bunuri se fac utilizand cecurile sau cartile de credit. Nimeni nu mai contesta astazi caracterul monetar al depunerilor la vedere, intrucat este admis ca efectuarea platilor prin virament economiseste numerarul.

DEPOZITELE LA TERMEN sunt depozite asupra carora nu pot fi trase cecuri si efectua plati immediate, dar care pot fi retrase dupa un preaviz. Includerea lor in structura masei monetare este justificata de faptul ca din punct de vedere al inflatiei pe care o exercita aceste tipuri de plasamente asupra volumului si structurii cheltuielilor titularilor, practice nu exista nici o deosebire fata de depunerile la vedere. In plus, depozitele la termen cresc mult mai rapid decat cele la vedere, profitul fiind reprezentat de dobanda pe care o aduc titularului. In concluzie, desi aceste active au un grad mai scazut de lichiditate, ele au trasaturi si functionalitati asemanatoare cu ale monedei, putand fi astfel incluse in structura masei monetare.

TITLURILE EMISE SI PUSE IN CIRCULATIE PE PIATA FINANCIAR-MONETARA au un grad mai mare sau mai mic de lichiditate. Ele prezinta atractivitate datorita caracterului lor negociabil, posibilitatii de a le vinde oricand si caracterului de lichiditate pentru plata unor datorii sau pentru achizitia unor bunuri sau servicii. Bineinteles ca nu toate aceste titluri sunt la fel de frecvent folosite pentru plati curente si imediate, motiv pentru care modificarea masei monetare este functie de gradul lor de lichiditate, in raport de care por aparea trei situatii:

- o gama minima de active financiare, pe care detinatorii le pot transforma intr-un interval de timp relativ scurt in moneda, astfel incat prin asemenea operatiuni se modifica volumul masei monetare. Este cazul bonurilor de tezaur emise de stat sau al obligatiunilor pe care detinatorii le pot prezenta oricand spre incasare la ghiseele Bancii Centrale sau la casieriile statului; ele se cumpara de la emitent in schimbul unei sume de bani care iese din circulatie, diminuand masa monetara, in timp ce vanzarea lor duce la cresterea masei monetare

- o gama medie de active financiare, de genul depunerilor in vederea economisirii sau a unor titluri emise pe piata financiar-monetara, care sunt usor transmisibile si negociabile, asigura posesorilor o lichiditate apropiata de cea oferita de moneda propriu-zisa. Este adevarat ca activele respective nu sunt folosite pe scara larga pentru efectuarea platilor curente. Ele influenteaza masa monetara numai in masura in care sunt cumparate si vandute de Banca Centrala prin politica sa de open market.

- o gama mai larga de active financiare, mai mult sau mai putin lichide, care cuprinde pe langa cele amintite instrumente care pot influenta lichiditatea si masa monetara. In categoria lichiditatilor intra in acest caz obligatiunile si alte hartii de valoare, care, desi au o scadenta mai indepartata si nu se folosesc curent, pot fi negociate usor la Bursa si transformate in moneda efectiva.