Monografia Sistemului Bancar din Ungaria

Capitolul I. Descrierea sistemului bancar din Ungaria

Caracteristici generale

Ungaria este o ţară situată în Europa Centrală . Capitala ţării, şi cel mai mare oraş, este Budapesta. Ungaria este membră a Uniunii Europene, NATO, OCDE, Grupului de la Vișegrad, şi este un stat Schengen.

Sectorul privat reprezintă peste 80% din PIB. Ungaria deține aproape o treime din totalul investiţiilor străine directe care există în Europa Centrală, cumulativ investiţiile străine directe în Ungaria au valoare totală de mai mult de 185 miliarde dolari SUA, din 1989.Se bucură de comerț puternic ,libertate monetară,fiscală,de investiții și liberalizarea forței de muncă.

1.1 Scurt istoric al sistemului bancar din Ungaria

Istoria sistemului bancar din Ungaria îşi are originile la începutul sec al XIX-lea pe când Ungaria făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. Atributiile de banca centrala, constand in emisiunea monetara, centralizarea şi monopolul asupra circulaţiei bancnotelor din Austro-Ungaria erau indeplinite de catre ” Banca Naţională a Austriei” care a fost fondată în 1816, avand sediul la Viena.

In anul 1878 funcţiile Băncii centrale au revenit Băncii Austro-Ungare la cererea Ungariei ,Budapesta devenind al doilea sediu al bancii naţionale.

Ca urmare a dizolvării Imperiului austro-ungar şi a Băncii Austro-Ungare rolul acesteia a fost preluat de prima bancă centrală independentă ungară ‘’Banca regală de stat a Ungariei’’ înfiinţată la 11 iulie 1921.

Banca Naţională Ungară între anii 1946 şi 1947 a pus în aplicare două măsuri importante:introducerea monedei naţionale, existentă şi astăzi ,forintul ca urmare a naţionalizării acţiunilor maghiare de la băncile mari şi de la banca centrală şi restructurarea sistemului bancar redus la un singur pilon după lichidarea băncilor comerciale şi băncilor de credite.

1.2 Caracterizare generală a sistemului bancar

Sistemul bancar actual este structurat pe două nivele după revenirea la acest sistem la 1 ianuarie 1987 şi cuprinde pe de o parte o bancă centrală funcţiile acesteia fiind îndeplinite de Banca Naţională a Ungariei şi celălalt nivel reprezentat de instituţiile ce au preluat activele comerciale aparţinând fostei bănci centrale, portofoliile bancare fiind concentrate pe sectoare.

În urma reformei 1987 a sistemului bancar, Banca Naţională a menţinut poziţia sa centrală ca o bancă de emisiune şi monopolul său de schimb valutar, dar funcţiile sale de credit au fost transferate la băncile comerciale. Trei bănci comerciale noi au fost infiintate in aceeasi perioada: Credit Bank din Ungaria, Banca Comerciala şi de Credit, şi Banca Budapesta.

Alte două bănci comerciale ambele fondate în 1950, sunt Banca Maghiară de Comerţ Exterior şi Compania Trustului General de Banking. Aceste şase bănci servesc nevoilor financiare ale întreprinderilor de stat şi ale operaţiunilor guvernului. Banca principală pentru publicul general era Banca Naţională de Economii. Tot in acelasi an existau 262 de cooperative de economii. Corporația Centrală a Societăţilor Bancare se ocupa de proprietatea de stat, efectua operaţiunile internaţionale de proprietate pentru persoanele fizice, şi se ocupa cu lichidarea companiilor falimentare. Instituţia de stat de dezvoltare gestionează şi controlează proiecte de dezvoltare. În 1987 au fost, de asemenea, trei bănci cu participare străină: Central European International Bank (66% din acţiunile deţinute de şase companii străine), Citibank Budapesta (80% detinuta de Citibank New York), şi Unibank (45% deţinută de către trei companii străine).

Privatizarea băncilor din Ungaria a început în 1994.

Sistemul bancar împreună cu piaţa de capital, pieţele de asigurări şi fondurile de pensii sunt controlate de o singură autoritate: Autoritatea Maghiară de Supraveghere Financiară, creata prin fuziunea a trei organisme de supraveghere, în aprilie 2000.

Legislaţia din Ungaria a optat pentru universal banking. Din 1999, băncile cu licenţele corespunzătoare au dreptul de a oferi întreaga gamă de operaţiuni sigure, inclusiv a comerţului în acţiuni şi obligaţiuni corporative în plus faţă de serviciile bancare comerciale traditionale.