Monografie asupra Sistemului Bancar din Rusia

Introducere

Termenul de “Bancă” provine de la cuvantul “banca” care din italiană inseamnă “masă de bani”, ceea ce înseamnă locul unde, în evul mediu, italienii îsi păstrau banii.

Banca poate fi definită ca fiind o organizatie financiară, care are rolul de a atrage resusrsele bănesti sub forma de depozite, de a oferi imprumuturi sub forma de credite, de a media plăti între intreprinderi, institutii sau persoane fizice, precum si de a reglementa circulatia baneasca in tară.

Activitatea bancară a apărut si s-a dezvoltat pe bază de capital. În evul mediu era folosit capitalul cămătăresc. Reprezentantii instăriti ai societătii dădeau bani cu imprumut. Dezvoltarea capitalului cămătăresc a pus bazele sistemului bancar.

Băncile sunt o parte integrantă a economiei moderne, activitătile lor fiind strâns legate de nevoile de dezvoltare. Ele se află în centrul vietii economice, încurajând interesele producătorilor si, prin urmare, creând o legatură între industrie si comert, agricultură si populatie. În întreaga lume băncile au o influentă majoră, pentru sfera lor de activitate neexistând nici frontiere geografice nici nationale. Este o aparitie globală care detine o putere financiară majoră si un capital considerabil în numerar.

Sistemul bancar modern este cel mai important domeniu al economiei nationale în orice tară dezvoltată. Acesta gestionează sistemul de plăti si decontări. Cea mai mare parte a tranzactiilor sale comerciale sunt efectuate prin intemediul depozitelor, investitiilor si operatiunilor de creditare. Sistemul bancar modern oferă numeroase servicii clientilor săi, de la operatiunile traditionale de depozit si imprumut, care definesc cadrul bancar, până la cele mai noi forme bănesti de credite si instrumente financiare (leasing, factoring, etc ).

Băncile au devenit un instrument important pentru societate, asigurând activitatea economiei. Crearea unei infrastructuri bancare durabilă, flexibilă si eficientă este una dintre cele mai importante si cele mai dificile misiuni cu care se confruntă Rusia modernă, întru-cât numai astfel pot fi create conditiile favorabile pentru dezvoltarea si functionarea sistemului bancar, acesta fiind un instrument necesar pentru functionarea eficientă a mecanismelor de piată. Astăzi, datorită pietelor financiare dezvoltate, structura sistemului bancar se amplifică. Apar noi tipuri de institutii financiare, noi facilitati de credit, noi instrumente si metode de deservire a clientilor.

1. Descrierea sistemului bancar din Rusia

Functionarea eficientă a sistemului bancar este o conditie necesara pentru dezvoltarea relatiilor de piată a Rusiei, ceea ce identifică în mod obiectiv, rolul cheie al băncii centrale de a reglementa activitătile bancare. În vederea găsirii formelor si metodelor de reglementare monetară eficientă a economiei a fost necesar un studiu de sinteză si de experientă cu alte tări care au o economie de piată. Pusă în aplicare în aceste tări, politica monetară a fost una din componentele politicii economice si a permis combinarea impactului macroeconomic cu corectarea rapidă a activitătilor de reglementare, oferindu-i un sprijin rapid si flexibil. Din acest punct de vedere, au trezit un mare interes diferitele aspecte ale activitătii băncilor comerciale, care au fost principalele conducte oficiale de politică monetară.

Organizarea si activitatea băncilor a fost reglementată prin norme juridice, care alcatuiau dreptul bancar. Regimul juridic de reglementare a activitătilor bancare era efectuat de catre Constitutia Federatiei Ruse prin legi federale referitoare la “ Băncile si activitatea bancară”, “Banca centrală a Federatiei Ruse” precum si prin alte legi si reglementări ale băncii Rusiei.

Astfel, dreptul apare ca o combinatie a normelor de drept, care contin dispozitii referitoare la activitătile bancare, adică de stabilire a pozitiei juridice ale băncilor precum si ale altor institutii de creditare. Cu alte cuvinte, dreptul bancar cuprinde norme care într-o măsura sau alta se referă la activitatea bancară.

Relatia băncilor comerciale cu banca centrală se bazează, de regulă, pe principiul putere-subordonare, iar relatia băncilor cu alte bănci sau cu clientii se bazează pe egalitatea juridică a partilor. În aceste cazuri functioneazĂ metode ale dreptului civil.