Reflectarea Mediatică a Fenomenului Bancar

Argument

În această lucrare vom încerca să argumentăm rolul pe care îl joacă în societatea românească sistemul bancar, factorii de risc ce pot genera crize sistemice, modul de gestionare a acestora şi nu în ultimul rând, modul în care sistemul bancar interacţionează cu presa şi în ce fel ar putea fi influenţată activitatea bancară de către relaţia cu mass-media.

România nu este şi nu se va afla în viitorul apropiat în faţa vreunei ameninţări majore, de tip militar clasic, la adresa securităţii naţionale.

Se poate estima că în perioada actuală riscurile la adresa securităţii sunt preponderent de natură nemilitară şi mai ales internă, manifestându-se în special în domeniile economic, social şi ecologic.

Perpetuarea şi conjugarea unor vulnerabilităţi existente în aceste domenii pot afecta însă securitatea ţării, generând efecte interdependente, difuze, multidirecţionale, care impun modalităţi de prevenire şi de acţiune adecvate şi flexibile. Neglijarea, amplificarea ori acumularea necontrolată a acestor vulnerabilităţi poate să creeze instabilitate şi să conducă la transformarea lor în riscuri la adresa securităţii.

Domeniul bancar este vizat şi face, cu prioritate, interesul şi obiectul activităţii grupurilor criminale – atât pe latura exercitării atribuţiilor sale de finanţare, în scopul asigurării resurselor financiare necesare pe calea obţinerii de credite în condiţii ilegale şi a deturnărilor de fonduri – cât şi în ceea ce priveşte sistemul de decontări şi plăţi care trebuie să le permită reciclarea, respectiv spălarea banilor rezultaţi din activităţile ilegale derulate, prin reintroducerea lor în circuitele legale.

Pe acest fond, domeniul bancar face obiectul unor ameninţări multiple, diversificate şi cu amplitudine în creştere, care riscă să genereze dezechilibre economice majore şi cu caracter generalizat dificil de atenuat, întrucât intervin pe fondul unei creşteri fragile a economiei româneşti.

Această perspectivă pune în evidenţă un adevăr economic esenţial: rolul sectorului financiar are o importanţă majoră pentru toate ţările. Băncile sunt intermediarii economiilor şi investiţiilor, iar numai instituţiile solide sunt capabile să atragă depozite şi să le canalizeze, în mod profesionist, către oportunităţi productive. Eficienţa sistemului bancar şi a pieţelor financiare reprezintă un factor determinant pentru creşterea durabilă.

1. Sistemul bancar românesc

1.1. Precizări conceptuale

Pentru a explica sintagma “sistem bancar” voi încerca abordarea succesivă a noţiunii de “bancă”, respectiv “sistem bancar”, prin prisma sistemului bancar românesc, ca element reprezentativ al unui domeniu bancar general, de factură democratică, admiţând faptul că sistemul bancar românesc a trecut- chiar şi practic - de faza de ambiguitate de la începutul anilor 1990.

Banca reprezintă un agent economic cu scop lucrativ, specializat în mobilizarea resurselor băneşti temporar disponibile, acordarea de credite, mijlocirea decontărilor fără numerar, emiterea instrumentelor de plată, plasarea, păstrarea şi alte operaţiuni cu titluri de valoare, servicii de consultanţă şi plasament pentru resursele băneşti ale clienţilor şi a fondurilor proprii, selecţionarea şi susţinerea proiectelor de investiţii etc. Pentru creditele acordate ele percep dobânzi, iar pentru celelalte servicii prestate clienţilor, primesc comisioane. Pentru sumele atrase, în principal, la termen, ele însele plătesc dobânzi. Forma modernă de organizare bancară a fost prefigurată de Banca din Amsterdam(1609) si apoi de Banca Angliei(1694)

Banca a încetat a mai fi o simplă intermediară între unitaţile economice nonbancare, ea devenind o instituţie foarte dinaimcă şi cu impact major asupra întregii societăţi.

În epoca contemporană , locul şi rolul băncilor în economie este strâns legat de calitatea lor de intermediar principal în relaţia economii investiţii , relaţie hotărâtoare în creşterea economică.

Agenţii economici îşi găsesc resursele necesare realizării investiţiilor pe două căi : fie prin utilizarea propriilor economii , fie prin recurgerea la creditele ce le sunt acordate prin bănci , în procesul de reciclare şi valorificare a capitalurilor monetare în economie

În acest fel, se creează condiţiile unei ample redistribuiri a capitalurilor , tot mai mari odată cu evoluţia istorică , vehiculate de o largă reţea de intermediari care au fost exclusiv , la început , şi preponderent apoi , în structura sistemului bancar în formare , băncile comerciale sau de depozit

După domeniile şi genurile de operaţiuni, băncile se grupează în industriale, agricole, populare, de depozit, ipotecare, de emisiune(centrale). În ultimul timp, se tinde spre universalizare în activitatea bancară.

Ansamblul băncilor şi al instituţiilor asimilate lor dintr-o ţară formează sistemul bancar şi de credit, detaşându-se prin importanţă, banca centrală. Cea mai generală grupare a băncilor constă în clasificarea lor în bănci de emisiune şi bănci comerciale. La rândul lor, băncile comerciale se împart în comerciale de depozit şi comerciale ipotecare.

Banca de emisiune sau centrală defineşte şi promovează politica monetară a unei ţări având faţă de guvern grade de autonomie diferite de la o ţară la alta. Banca centrală are rolul de a asigura şi regla cantitatea de bani în circulaţie, de a stabili rata dobanzii în economie, de a preveni falimentele bancare, de a autoriza şi supraveghea exercitarea funcţiei de operator bancar