Rolul controlului financiar în activitatea economică

Economia de piață poate funcționa doar prin aplicarea și respectarea legilor, lucru ce presupune o verificare permanentă și foarte bine organizată în toate firmele. Totodată, controlul furnizează acele informații utile fundamentării deciziei. Se poate spune că, controlul financiar poate garanta, într-o mare măsură, îndeplinirea obiectivului propus deoarece activitatea de management aparține atât succesului cât și insuccesului agentului economic din mediul concurențial.

Observarea continuă a stării patrimoniului, a posibilității acestuia de a genera câștig, a solvabilității comerciale sau de faliment în care se pot găsi agenții economici, este asigurată cu ajutorul controlului financiar, constituit și realizat în mod competent și exigent.

Așadar, controlul financiar apare ca o sarcină eficientă și indispensabilă a managementului general, o activitate permanentă de organizare, comandă, prevedere și control. Controlul este o condiție ce contribuie la păstrarea unei activități normale, precum și la rezolvarea problemelor ce privesc modernizarea și dezvoltarea firmei. Controlul financiar are o sferă de acțiune foarte mare, manifestându-se ca o însușire de bază a conducerii, contribuind la asamblarea acțiunilor individuale și armonizarea acestora într-un tot unitar.

1. Definirea noțiunii de control financiar

Baza activității de control provine din expresia latinească “contra rolus”, care se transpune prin verificarea actului original după duplicat, înmânat unei persoane specializate.

Controlul financiar se definește ca fiind acțiunea de determinare a stării unor activități economice reprezentate în documente financiare și contabile, prin raportarea acestor reprezentări la prevederile legale prin care au fost definite.

În epoca modernă, controlul are o însemnătate deosebită deoarece prin el societatea își apără interesele sale fundamentale. Prin intermediul controlului financiar, societatea își arată exigențele ei, omologând doar acele practici și activitățile sale economice care coincid cu programele și obiectivele prioritare sau cu normele generale de comportament social.

Într-o accepțiune simplă, controlul poate fi definit prin aprecierea conformității cu un model, o normă, un standard. Într-o accepțiune largă, controlul poate fi ca o activitate specific umană care urmărește analiza și verificarea periodică, permanentă sau neprevăzută a unor procese, informații sau fenomene, ce au rezultat dintr-un domeniu sau sector neînsemnat, în scopul evitării unor eventuale neajunsuri și lichidării acestora.

Conform DEX-ului controlul se definește astfel: “verificare permanentă sau periodică a unei activități, a unei situații, pentru a urmări mersul ei și pentru a lua măsuri de îmbunătățire”. Controlul financiar verifică prin asemuirea prevederilor normative ce sunt prevăzute în hotărâri, norme metodologice, legi, ordine cu eficiența și realitatea operațiilor menționate în acte și documente, pentru a stabili abaterile, deficiențele și lipsurile din activitatea economică. Astfel, controlul stabilește abaterile înregistrate, fixând implicațiile și semnificația acestora, cauzele ce le-au generat și măsurile ce sunt necesare pentru evitarea repetării lor.

Tot din definiții reiese că activitatea de control financiar este utilă unui sistem de interese triplu, precum:

- În primul rând, acesta servește intereselor agenților economici care îl exercită și constituie, atât prin acțiunea de remediere a unor abateri de la prevederile legale cât și prin cea de prevenire a situațiilor de disfuncționalitate în procesul de gestionare a patrimoniului.