Rolul și influența creditului în economie

Introducere

Unul din sectoarele care pot avea un rol hotărâtor în creşterea economică a unei ţări este sectorul bancar. O bancă poate fi definită ca o instituţie care mobilizează mijloace băneşti temporar disponibile, finanţează şi creditează persoanele fizice şi juridice, organizează şi efectuează decontările şi plăţile în cadrul economiei naţionale şi în relaţiile cu celelalte state, în scopul de a obţine profit.

În economia de piaţă, creditul are un rol deosebit. Creditul este unul din motoarele principale ale întregului angrenaj economico-social. Utilizarea raţională a creditului sporeşte puterea productivă a capitalului şi asigură un volum mare de produse. Creditul a apărut pe baza dezvoltării producţiei de mărfuri, corelat cu dezvoltarea schimbului (vânzare pe credit). Motivul pentru care am ales această temă, „Rolul şi influenţa creditului în dezvoltarea economiei”, este acela că au avut loc schimbări importante în ceea ce priveşte evoluţia standardelor şi termenilor de creditare, cu influenţe directe asupra economiei, de asemenea au avut loc schimbări în destinaţia creditului, în sensul că a sporit ponderea celor speculative şi cele destinate satisfacerii nevoilor statului, se produc schimbări frecvente ale nivelului dobânzii, cu scopul de a favoriza sau a limita dimensiunile creditului.

Lucrarea este structurată în două părţi. Prima parte, teoretică, are cinci capitole structurate astfel: capitolul 1, „Noţiunea de credit”, în care se oferă definiţia acestuia, trăsăturile şi elementele componente, precum şi formele sale; capitolul 2, „Costul creditului - dobânda”, prezintă rolul dobânzii în economie, precum şi factorii de influenţă; capitolul 3, „Principiile de creditare”, aşa cum sugerează şi titlul capitolului, sunt prezentate principiile care stau la baza creditării; capitolul 4, „Rolul şi importanţa creditului în economie”, prezintă funcţiile pe care le îndeplineşte creditul în economia contemporană precum şi efectele favorabile ale inducerii acestora în economie; capitolul 5, „Efectele negative asupra creditului în economie”, prezintă dezavantajele acestuia când nu este utilizat în conformitate cu cerinţele sale şi ale echilibrului economic general. A doua parte, este un studiu de caz, în care este analizată şi prezentată situaţia creditelor pe piaţa românească, defalcat pe cele patru trimestre ale anului 2008 şi surprinderea influenţei acestuia în dezvoltarea economiei.

1 Noţiunea de credit

1.1 Definire

Creditul reprezintă o categorie economică, ce exprimă relaţii de repartiţie a unei părţi din PIB sau din venitul naţional, prin care se mobilizează şi se distribuie disponibilităţile din economie şi se creează noi mijloace de plată, în scopul satisfacerii unor nevoi de capital şi al realizării unor obiective ale politicii economice.

Pentru definirea creditului, este necesară prezentarea a trei opinii care s-au conturat cu privire la acest concept, respectiv:

-Creditul ca încredere;

-Creditul ca expresie a relaţiilor de redistribuire;

-Creditul ca formă a relaţiilor de schimb;

Creditul ca încredere: este o concepţie care plasează la baza relaţiilor de credit ideea de încredere, de unde rezultă caracterul subiectiv al acestora. Considerarea creditului ca încredere se fundamentează pe definiţiile date acestui concept. Termenul credit îşi are originea în cuvintele latine „creditum”, „de credere” care desemnează încrederea în ceva sau cineva. În practică, această încredere se concretizează în relaţiile dintre creditor şi debitor, în sensul că cel din urmă trebuie să prezinte o anumită bonitate, astfel încât să genereze încredere din partea creditorului.

Creditul ca expresie a relaţiilor de schimb, reprezintă „un acord prin care anumite bunuri, servicii sau o cantitate de monedă sunt cedate în schimbul unei promisiuni de plată viitoare ”.

Unei asemenea abordări a creditului, îi sunt aduse contraargumente dintre care cel mai puternic, acela potrivit căruia creditul nu este o formă a schimblui, nici din punct de vedere al scopului şi nici al conţinutului material al valorii .

Creditul ca expresie a relaţiilor de redistribuire reprezintă o abordare care porneşte de la conţinutul economic specific al creditului, respectiv transferul unei părţi din produsul social de la unii participanţi la circuitul economic către alţi participanţi la acest circuit. Spre deosebire de alte forme ale relaţiilor de redistribuire a veniturilor, ca de exemplu impozitele şi taxele, care au caracter definitiv, creditul este o formă particulară a acestor relaţii, prin caracterul temporar al transferului din economie.