Sistemul bancar al Statelor Unite ale Americii

CAPITOLUL I - Caracteristici generale ale sistemului bancar al Statelor Unite ale Americii

Sistemul bancar al Statelor Unite ale Americii este caracterizat prin descentralizare şi specializare. Descentralizarea a fost determinată de structura federală a ţării şi de constituţia Statelor Unite, care specific faptul că tot ceea ce nu este rezervat în mod expres confederaţiei este de resortul statelor, băncile aflându-se în această situaţie. Legislaţia bancară care a rezultat în urma crizei din 1929 a condus la o specializare a activităţii bancare.

Prima bancă şi-a început activitatea pe teritoriul Statelor Unote în anul 1781 sub denumirea de Bank of North America din Philadelphia.

În secolul al XIX-lea, înfiinţarea unei bănci era absolut liberă, iar legislaţia diferitelor state considera activiatea bancară ca o activitate de comerţ cu amănuntul, impunând uneori şi unele restricţii. Astfel, în statul Illinois, băncile aveau dreptul să desfăşoare activitatea printr-un singur ghişeu.

În 1863, cu scopul de a ajuta fiananţarea războiului civil, apare un sistem al băncilor naţionale. Fiecare bancă avea puterea să emită bilete de bancă standardizate bazate pe cupoanele Statelor Unite deţinute de aceasta. Sistemul timpuriu avea două mari slăbiciuni: un curs valuatr “inelastic” şi lipsa lichidităţii în ultimul sfert al secolului XIX şi începutul secolului XX ceonomia SUA trece printr-o serie de panicări financiare. O asemenea panică financiară, în 1907, motivează reînnoirea cererilor pentru reforma băncilor. În următorii ani, Congresul a decretat Legea Aldrich-Vreeland,care veghea asupra urgenţelor cursului valutar şi a stabilit ca reforma cursului valutar să fie studiată de Comisia Monetară Naţională.

Aldrich a luptat pentru o bancă privată cu influenţe minime din partea guvernului, dar a concluzionat că Guvernul ar trebui reprezentat la Consiliul de Conducere. Majoritatea republicanilor favorizează planul lui Aldrich, dar suportul e prea mic pentru a trece de Congres. Democraţii progresişti, însă, sunt pentru sistemul rezervelor, deţinut de Guvern. Democraţii conservatori luptă pentru un sistem de reserve privat, dar descentralizat, care s-ar lipsi de controlul Wall Street.

Ca urmare a implicaţiilor legislaţiei specific SUA, sistemul bancar poate fi structurat astfel:

- Bănci – ponderea cea mai mare deţinând-o băncile comerciale, care pot fi:

- Bănci de stat – controlate de guvernul statului respective prin departamente bancare de stat;

- Bănci naţionale – controlate de Trezorerie, prin control monetar;

- Bănci nonmembre;

- Holding-urile bancare – presupun companii ce deţin controlul asupra unor bănci;

- Holding-urile financiare – presupun afilierea într-un singur grup a unor bănci comerciale, de investiţii, firme de asigurări, firme de intermediere pe piaţa de capital, dezvoltate ca urmare a reglementărilor din 1999;

- Near banks – nu sunt supuse reglementărilor bancare

CAPITOLUL II - Banca Centrală

2.1.Noţiuni generale

Sistemul de Rezerve Federal, adeseori numit Fed, este Banca Centralǎ a SUA. Ca bancǎ naţionalǎ, Fed-ul are majoritatea responsabilităţilor: conduce politica monetară, supraveghind şi regularizând piaţa finaciară şi promovând servicii finaciare (către instituţiile de depozit şi guvernul Statelor Unite).

Acţiunile Fed-ului afectează pe toată lumea. Condiţiile lumii economice depind de cât de bine puterea sistemului ajută ecomomia Statelor Unite. Integritatea ecomomică a instituţiilor ţării noastre, eficienţa sistemului de plăţi, fluenţa banilor şi creditul, puterea dolarului sunt toate responsabilităţile Fed-ului.

Mersul principal al stabilităţii economiilor sistemului nu s-a schimbat din 1913, când Fed-ul a fost creat. Oricum în anii precedenţi rolul sǎu a dezvoltat o mare afacere, de exemplu, în deceniul trecut funcţiile sistemului s-au schimbat şi s-au extins către o afacere cu transformări dramatice în instituţiile financiare, procese de plată, pieţe şi instrumente.

În rolul său de bancă centrală a Statelor Unite, Rezerva de Stat serveşte drept bancă pentru alte bănci şi ca bancă pentru guvern. Ca bancă pentru alte bănci, ajută la asigurarea siguranţei şi eficienţei în sistemul de plăţi. Ca bancă pentru guvern sau agent fiscal, Rezerva de Stat efectuează o varietate de tranzacţii financiare implicând trilioane de dolari. Aşa cum o persoană ar putea avea un cont în bancă, aşa Trezoreria ţine un cont în Rezerva de Stat prin care se depozitează taxele de stat şi prin care se manipulează plăţile guvernului.

O altă parte a acestei relaţii de servicii, Rezerva de Stat vinde şi cumpără « siguranţe guvernamentale » cum ar fi obligaţii de economie şi poliţe de Trezorerie, note şi obligaţii. Rezerva de Stat mai emite moneda naţională şi bancnota. Trezoreria, prin Biroul Monedei şi Biroul Gravurilor şi al Tipăririi, produce rezerva naţională de bani, pe care apoi Banca Naţională îi distribuie instituţiilor financiare.

Fed a fost creat de Legea Rezervei Federale în 1913 şi a început operaţiile în 1914. Fed-ul este o fuziune de elemente publice şi private. Consiliul de Conducere Guvernamental, din Washington D.C, numeşte conducerea Sistemului Federal. 12 regionali ai Fed-ului şi subalternii lor poartă multe dintre activităţile sistemului de zi cu zi. Banca este privatizată, dar funcţionează ca o instituţie publică. Asta înseamnă că ei sunt deţinuţi de membrii comerciali bancari în regiunile lor dar servesc serviciile publice. Comitetul pieţei deschise (Federal Open Market Committee - FOMC) este altă parte importantă a Fed-ului. FOMC este corpul cel mai important al pieţei politice. Împreună, Consiliul de Conducere Guvernamental şi băncile de rezerve au un număr de consilieri şi comitete care promovează participarea regională şi pe sectoare în activităţile sistemului.