Solvabilitatea bancară

Reglementarea prudenţială a solvabilităţii societăţilor bancare are în vedere adecvarea fondurilor proprii la riscurile asumate. În această accepţiune, fondurile proprii reprezintă ultimul garant al solvabilităţii în faţa

ansamblului riscurilor, avand o functie protectiva in vederea functionarii

normale a activitatii bancare. Aceasta reprezinta una dintre cele trei roluri

fundamentale ale capitalului bancar:

a. funcţia operaţională - dotarea institutiei de credit cu capital initial

permite achizitionarea sistemelor de operare precum si a celorlalte active

fixe necesare desfasurarii in conditii normale a activitatii bancare;

b. funcţia protectivă - capitalul economic are rolul de a absorbi pierderi cauzate de evenimente neasteptate. Capitalul economic este o masura statistica a resurselor necesare acoperirii pierderilor neasteptate pentru o anumita perioada (ex. un an), cu un anumit grad de ceritudine (ex. 99,9%). Scazand din unitate (unu) gradul de certitudine obtinem rata de insolvabilitate.

In evaluarea capitalului economic se impun urmatoarele precizari:

- Capitalul furnizeaza protectie impotriva pierderilor superioare celor medii. El nu furnizeaza protectie pierderilor asteptate, care ar trebui acoperite prin constituirea de provizioane si tarifarea corespunzatoare a produselor si serviciilor bancare;

- Deviatia pozitiva de la medie este considerata pierdere neasteptata.

Abaterea pozitiva a pierderilor de la medie este definita in functie

de un anumit nivel de toleranta (cu o anumita probabilitate). Prin definitie nivelul capitalului economic este determinat de acest nivel de toleranta;

- Pierderile ce depasesc limita superioara determinata de nivelul de

toleranta reprezinta pierderi exceptionale. Prin definitie, pierderile

exceptionale nu sunt acomodate (absorbite) de capitalul economic.

Cu alte cuvinte, daca acestea apar banca devine insolvabila ;

- Nivelul de toleranta reprezinta probabilitatea ca pierderile actuale

sa se abata mai mult de la medie decat limita superioara. Astfel,

nivelul de toleranta reprezinta probabilitatea de faliment a bancii.

c. Funcţia legată de reglementare – fondurile proprii reprezinta elemental bilantier pe baza caruia autoritatea de reglementare aplica anumite

limitari prudentiale ale activitatii bancare (limitarea expunerilor mari, a pozitiilor valutare etc.) in vederea diminuarii riscului de insolvabilitate.

Riscul de insolvabilitate este riscul de a nu dispune de fonduri

proprii suficiente pentru acoperirea pierderilor neasteptate. O astfel

de situaţie apare atunci când banca îşi dezvoltă prea mult activitatea sau

îşi asumă riscuri prea mari în raport cu mărimea fondurilor proprii.