Studiu asupra conceptului de etică în management

1. Concepte generale despre morala si etica

Notiunile de etică și morală, desi sunt inrudite, au radacini și intelesuri diferite: etica este teoria și știința moralei, in timp ce morala prezintă obiectul de studiu al eticii. Semnificatia de etică este de origine greacă în timp ce morala își are originea în cuvîntul latin mos-moris (morav-moravuri), de unde a apărut și termenul moralis, etimonul modern al termenului morală.

Așadar, putem aprecia etica ca fiind o știință a comportamentului, a moravurilor, un cumul de prescripții precise sau o teorie asupra moralei. Acesta prezinta și sensul pe care îl ofera Wundenburger, care confirma că etica reprezintă "ansamblul regulilor de conduită împărtășite de către o comunitate anume, reguli care sunt fundamentate pe distincția între bine și rău, în timp ce morala cuprinde un ansamblu de principii de dimensiune universal-normativă."

Etica reprezintă modul de cunoaștere și legitimare în conștiință cu ajutorul normelor și imperativelor morale, care vizeaza acte și fapte omenești. Etica este caracterizata ca "știința care se ocupă cu analiza principiilor morale, cu legăturile lor de extindere istorică, cu conținutul lor de clasă și cu importanta lor în viața socială; ansamblul normelor de conduită morală atribuita ideologiei unei clase sau societăți".

Rolul eticii este sa sprijine oamenii și instituțiile, să hotarasca ce este mai benefic să facă, pe ce considerente să aleagă și ce motivații morale exista în acțiunile lor.

Morala mai poate fi prezentata ca ansamblul principiilor de dimensiune universal-normativă (adeseori dogmatică), bazate pe distincția dintre bine și rău. Morala este definita ca "totalitatea normelor de conviețuire, de purtare a oamenilor unii fată de ceilalți și fată de comunitate și a căror nerespectare nu este sancționată de lege, ci mai degraba de opinia publică. Morala subliniaza disciplina științifică care vizeaza normele de comportare a oamenilor în societate".

În politică, administrație publică, afaceri, mass-media, educație, medicină ș.a.m.d conceptul acceptat este cel de etică. Unii autori apreciaza că conceptul de morală vizeaza viața privată. Respectăm morala în viața privată și etica în viața publică (politică, civică, profesională etc.).

2. Etica managerială

Etica managerială este prezentată drept „studiul modului in care deciziile afectează

grupurile sociale, domeniul in care se definesc drepturile, îndatoririle si regulile ce trebuie sa le respecte persoanele care decid”.

Oricare decizie in viata de afaceri cuprinde si o componenta etica deorece decizia stabilește si impune o conduita care este necesar sa fie conforma cu anumite valori fundamentale, reguli, principii, legi si norme. In aceste situatii, firescul in management fundamenteaza atitudinea favorabila fata de conceptele, comportamentele, ideile si modelele pe care le-a hotarat etica, știința normativa care expune coordonatele morale ale existentei si activității desfasurate de om.

Mare parte din teoreticieni apreciaza ca fundamentarea afacerilor in raport cu normele etice este imperativa, pentru ca managementul este o disciplina socio-umana, care doar prin scopurile urmărite se înscrie in sfera științelor economice, însă pentru alții etica reprezinta o simpla umbrela a raporturilor interne si externe ale societatii, neputând-se încă diferentia clar ce este corect de ceea ce este incorect.

Etica manageriala impune a se identifica caracteristicile fundamentale de comportamente si sa descopere atitudinile corespunzătoare in patru grupe:

1.Firma prezintă categoria generala fata de care etica manageriala trebuie sa-si arate comportamentul urmarind următoarele aspecte: daca instituțiile de baza ale firmei sunt bine instruite si promovează interesele generale; daca implicarea statului in mecanismele economiei de piața este benefica; daca inegalitățile in „statul putere” pot fi tolerate; etc.

2.Entitatile interesate ocupa un ansamblu important in problemele eticii manageriale, definind drumul corect de urmat pentru rezolvarea problemelor sociale si trebuie sa se stabileasca exact cum contribuie acționarii societatii in gestionarea resurselor; ce indatoriri are entittea fata de furnizori sau clienți si care sunt modurile prin care stabileste o buna relationare cu comunitatea locala.

3. Problemele interne dau nastere unor atitudini manageriale care stabilesc natura relațiilor dintre societate si angajați, inclusiv managerii; termenii de solutionare a contractelor; condițiile de lucru, obligațiile managerilor si a celorlalți angajați; elementele eticii; drepturile; ordinele, comportamentul.

4. Problemele personale subliniaza conexiunile dintre persoane, in cadrul unei organizații: care sunt drepturile si obligațiile rezultate dintr-o structura ierarhica; cum se manifesta cinstea, corectitudinea si onestitatea intr-un proces colectiv.