Tehnici și operațiuni bancare

PARTEA I

OPERAŢIUNI BANCARE

Capitolul I

Operaţiuni de trezorerie

1. Operaţiuni de casă

În cadrul unei societăţi bancare, numerarul are o pondere mică în circulaţia bănească. Cu toate acestea, numerarul ocupă un loc important în activitatea bancară, beneficiind de reglementări şi structuri organizatorice şi operative importante. Compartimentele de tezaur şi casieriile bancare trebuie să facă faţă operaţiunilor generatoare de încasări şi plăţi şi, în acelaşi timp, să-şi aducă propria contribuţie la rentabilitatea băncii.

Pentru organizarea sistemului de casierii proprii, băncile comerciale trebuie să solicite, în scris, Băncii Naţionale a României aprobarea de funcţionare a acestuia. Dacă banca comercială respectă prevederile legate de operaţiuni cu numerar şi dispune de amenajări speciale, primeşte autorizaţia de funcţionare împreună cu plafonul de casă.

În conformitate cu reglementările BNR şi cu necesităţile băncilor comerciale se pot întâlni următoarele tipuri de case bancare:

a. Case operative de încasări – se ocupă cu operaţiuni de primire a numerarului în urma încasărilor sau pentru retragere din circulaţie a bancnotelor sau monedelor metalice uzate. Primirea numerarului se face pe baza următoarelor documente:

- foaie de vărsământ cu chitanţă – se foloseşte pentru depunerea numerarului de către clienţi. Chitanţa rămasă la aceştia reprezintă dovada efectuării operaţiunii;

- ordin de încasare – se utilizează în cadrul operaţiunilor de depunere interne băncii;

- borderou însoţitor – apare atunci când agenţii economici depun numerar la casierie în genţi sigilate;

- documente de casă emise de sistemul informatic al băncii.

b. Case operative de plăţi – se ocupă cu eliberarea de numerar la cererea clienţilor. Casele operative de încasări şi plăţi pot fi deschise pentru operaţiuni în lei sau valute. Eliberarea numerarului se face pe baza următoarelor documente:

- cec simplu;

- ordin de plată – este utilizat de bancă atunci când depune excedentul de numerar la BNR sau când îl redistribuie între subunităţile sale. De asemenea, se emite un astfel de ordin pentru plata unor cheltuieli proprii sau pentru acordarea de avansuri;

- cerere pentru răscumpărarea certificatelor de depozit;

- cambie;

- bilet la ordin;

- documente emise de sistemul informatic al băncii.

c. case speciale – sunt specifice sucursalelor bancare şi derulează operaţiuni cu numerar în cadrul reţelei bancare. De asemenea, pot vinde imprimate bancare;

d. case pentru operaţiuni cu metale preţioase, pietre preţioase şi alte valori – în principal operaţiuni legate de expertizarea şi depozitarea acestora;

e. case de schimb valutar amplasate în afara băncii – cumpără sau vând, în contrapartidă cu lei româneşti, valute cotate de Banca Naţională a României în relaţie cu persoane fizice rezidente sau nerezidente.

2. Cecul

Cecul este un instrument de plată de debit prin care o persoană, numită trăgător, dă ordin băncii sale, în calitate de tras, să achite o sumă de bani unei terţe persoane, numită beneficiar. În practică se întâlneşte şi situaţia în care beneficiarul cecului să fie chiar trăgătorul, când doreşte, de exemplu, să obţină o sumă numerar de la bancă.

Pentru a putea ordona, trăgătorul trebuie să îşi constituie în prealabil un depozit la bancă (tras) din care să se efectueze plata. Cecul se trage asupra băncii numai în limita fondurilor existente în cont. Există posibilitatea verificării acestor fonduri prin:

- certificarea cecului – când banca blochează pentru o perioadă suma certificată;

- vizarea cecului – când banca confirmă existenţa depozitului fără să îl blocheze.

Circuitul cecului vizează parcurgerea următoarelor etape:

1. efectuarea unei tranzacţii care să creeze o obligaţie de plată;

2. pe baza disponibilului din contul curent banca dă clienţilor săi carnete de cecuri;

3. clientul-debitor completează un cec în vederea acoperirii obligaţiilor de plată şi îl dă creditorului-beneficiar;

4. în acest moment banca, debitorul şi creditorul devin persoane implicate în operaţiunea cu cecul, respectiv tras, trăgător şi beneficiar;

5. beneficiarul prezintă cecul spre încasare la banca sa, spre a fi trimis băncii plătitorului;

6. banca plătitorului trimite suma de plată la banca beneficiarului, respectiv suma ajunge la acesta din urmă;

7. datoria debitorului faţă de creditor se stinge.

Pentru a fi valabil şi a putea fi executat, un cec trebuie să cuprindă următoarele elemente obligatorii:

a. denumirea de cec;

b. ordinul necondiţionat de plată;

c. numele trasului;

d. locul de plată – pentru ca beneficiarul să ştie exact unde să se prezinte pentru încasare;

e. data şi locul emiterii cecului. Aceasta trebuie să fie unică, posibilă şi certă;

f. semnătura emitentului. În acest caz, se poate cere şi ştampila societăţii emitente.

Operaţiuni în procesul utilizării cecului

Operaţiunea de gir – cecul poate circula de la o persoană la alta prin operaţiunea de gir, atunci când girantul transferă unei alte persoane numită giratar toate drepturile beneficiarului. Girul cecului prezintă următoarele caracteristici:

- este necondiţionat;

- înscrierea se face pe spatele cecului prin operaţiunea numită andosare;

- este în plin, când conţine cel puţin semnătura girantului, data girării şi numele giratarului;

- este în alb când are numai semnătura girantului;

- este la purtător.

Operaţiunea de aval – este operaţiunea prin care o persoană numită avalist garantează obligaţia plăţii pentru o altă persoană numită avalizat. Avalizarea cecurilor prezintă următoarele caracteristici:

- se poate garanta întreaga sumă sau numai o parte;

- suma poate fi avalizată de mai multe persoane în întregime;

- avalul se înscrie pe cec cu formula “pentru aval” şi se semnează.