Tipuri de resurse bancare - operațiuni pasive

Introducere

Resursele reprezintă totalitatea mijloacelor financiare necesare pentru realizarea unor obiective strategice pe o anumită perioadă de timp. Dacă ne referim la bănci, acestea cuprind totalitatea mijloacelor băneşti aflate la dispoziţia lor şi pe care le folosesc în operaţiuni de credit şi alte operaţiuni specifice.

Resursele, pentru cei care le deţin reprezintă o sursă de venit, concretizată în suma de bani pe care o primesc în schimbul sumelor date spre gestionare unor instituţii financiare, băncilor. Şi pentru instituţia care le gestineză acestea reprezintă tot o sursă de venit, respectiv o sumă de bani mai mare decât cea iniţială care să-i ofere posibilitatea să-şi acopere cheltuielile de funcţionare şi să obţină un profit.

Aşadar putem spune căci resursele bancare reprezintă expresia bănească a renunţării la consum, atât a persoanelor fizice cat şi a persoanelor juridice şi plasarea acestor sume la bănci. Pentru a servi cu maximă eficienţă scopului propus, resursele trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe :

- să fie sigure şi stabile în timp, permiţând astfel realizarea unui echilibru resurse-credite şi o bază certă a continuităţii procesului de creditare;

- să fie mobilizate pe termene cât mai mari;

- să aibă un curs ascendent;

- costul resurselor să fie cât mai redus.

Operaţiunile pasive ale băncilor sunt destinate constituirii resurselor băncii, care cuprind

resursele proprii şi resursele atrase de bancă.

1. Resursele proprii care cuprind:

- resursele stabile ce pot fi plasate pe termen lung, constituite din capitalul social cash, fondul de rezervă, primele legate de capitalul social vărsat;

- resurse temporare care pot fi plasate pe termen foarte scurt şi scurt, constituite din rezerva generală pentru riscul de credit, provizioanele pentru riscul de credit, dividendele de plată, impozitele constituite până când devin exigibile.

Capitalul bancar îndeplineşte următoarele funcţii :

- protejeză deponenţii în caz de insolvabilitate şi lichidare a băncii;

- absoarbe pierderile neanticipate pentru a menţine încrederea, astfel ca în condiţii de stres banca să-şi desfăşoare activitatea în continuare;

- serveşte la achiziţionare de echipamente, clădiri necesare pentru desfăşurarea activităţii;

- serveşte ca o limită impusă(Norma Cooke) pentru expansiunea nejustificată a activelor.

Capitalul social al unei bănci trebuie vărsat integral în formă bănescă în momentul subscrierii. Băncile fiind organizate sub forma societăţilor pe acţiuni îşi pot constituie capitalul social prin emisiunea si subscrierea de acţiuni. Alături de capitalul social în structura capitalurilor proprii este cuprins si fondul de rezervă. Băncile îşi constituie fondul de rezervă pentru acoperirea unor pierderi, generate de insolvabilitatea unor debitori. Mărimea acestui fond de rezervă de regulă trebuie să fie egală cu mărimea capitalului social. Limita minimă a capilalui social şi cea a fondurilor proprii ale unei bănci este de 370 miliarde lei.

Adesea pentru menţinerea unui plafon de lichidităţ băncile recurg la constituirea de provizioane. Acestea pot fi reglementate, constituite potrivit unor acte normative, în scopul amplificării capitalurilor bancare proprii, sau se pot constitui în provizioane de risc, menite să acopere pierderi a căror natură poate fi prevăzută, fără a se şti marimea exactă si momentul apariţiei lor. Spre deosebire de fondul de rezervă care se formeză în procesul de repartiţie a profitului net, provizioanele sunt formate pe seama cheltuielilor bancare, ceea ce înseamnă o diminuare a profitului obţinut înaintea impozitării. Aşadar putem spune căci pentru bancă este mai rentabil constituirea provizioanelor decât a rezervelor.

2. Resursele atrase sunt cunoscute în literatura de specialitate ca fiind capitalul de împrumut, adică fondurile pe care populaţia le încredinţează băncii sub formă de depozite la vedere sau la termen. Acestea constituie principalele fonduri care alimentează operaţiunile de credit ale băncii. Încercarea de a creşte cât mai mult volumul acestor depozite este principala activitate de atragere de resurse.