Cuprins
- Capitol 1 – Istoricul Uniunii Eropene (UE) 2
- 1) BENELUX: 2
- 2) Ideea de Europa unită 2
- 3) Comunitate Economice a Cărbunelui și Oțelului (CECO) 4
- 4) Comunitatea Economică Europeană și Comunității Europene a Energiei Atomice: 4
- Capitol 2 – UE - Aparitie si dezvoltare 6
- 1) Tratatele fondatoare ale UE 6
- 2) Procesul de extinderea a UE 10
- Capitol 3 – Perspectivele UE: 11
- 1) UE dincolo de 28 state – tari candidate la UE 11
- 2) Uniunea Europeana ca Uniunea economică totală 19
- Concluzii 21
Extras din proiect
Capitol 1 – Istoricul Uniunii Eropene (UE)
1) Ideea de Europa unită
Apariția comunităților europene nu a avut loc deodată, în urma unei singure întâlniri politice la nivel înalt sau ca urmare a demersurilor unei singure personalități marcante a vieții sociale de la jumătatea secolului trecut.
Dintre momentele care au anticipat construcția europeană, amintim:
- La 1814, Saint-Simon propunea o construcție europeană, având drept fundament o alianță dintre Franta și Anglia, surgerând crearea unui „mare Parlament”;
- La 21 august 1848, la Congresul de Pace de la Paris, Victor Hugo vorbea despre „State Unite ale Europei”ș
- În 1900, francezul Anatole Leroy – Beaulieu propunea crearea unei „Federaîii Europene”;
- În 1922, diplomatul austriac Richard Condenhove-Kalergi propunea crearea unei „Uniuni Pan – Europene”, după modelul SUA;
- În 1926, în cadrul Congresului de la Viena, reprezentanții a 24 de state propuneau crearea unei „Uniuni Europene”;
- La 7 septembrie 1929, Aristide Briand, ministru de extern al Franței și laureat al Premiului Nobel pentru pace în anul 1926, propunea în cadrul Adunării Generale a Societății Națiunilor un proiect de constituire a „Uniunii Federale Europene”, formată din 27 de state membre ale Societății Națiunilor, ce urmau să-și păstreze suveranitatea.
- în 1931, Nicolae Titulescu analiza „căile practice de formare a Uniunii Euopene”. Reconstrucția țărilor care au suferit pagube materiale și umane în timpul celui de-al doilea război mondial (1939-1945) a impus reglementarea unor norme de conduită în plan internațional (norme de natură politică, monetară, socială și comercială). Aceste reglementări s-au concretizat, din punct de vedere tehnico-juridic, în negocierea și semnarea unor convenții internaționale;
- la Congresul Europei desfășurată la Haga între 7 și 11 mai 1948, cu participarea a 800 de delegați din 19 țări, se propune crearea unei Adunări Europene Constituante.
Ideea Europei unite și necesitatea unei strânse colaborări între statele din această zonă a lumii s-a conturat prin numeroase evenimente și situații care au arătat că europenii ar putea avea un destin comun mai bun decât fiecare dintre ei separat, priviți ca națiuni independente și total autonome.
În domeniul monetar, au fost încheiate Acordurile de la Bretton Woods, din anul 1945, prin care s-au înființat Fondul Monetar Internațional (FMI) și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), care pun bazele unei noi ordini monetare internaționale.
Consiliul Europe vine să completeze, în plan politic, organizațiile precedente, reunind, în temeiul Tratatului de la Londra, din 9 mai 1949, statele europene care beneficiau de un regim democratic pluralist și erau atașate idealurilor de protecție a drepturilor omului. Cadru al dialogului politic, Consiliul Europei este, de asemenea, un instrument de armonizarea a drepturilor omului la nivel național
În 1948 ia naștere Organizația Europeană de Cooperare Economică (O.E.C.E), menită a gestiona și distribui între statele membre ajutoare destinate reconstrucției, acordate de SUA prin planul Marshall. După încheierea programului de ajutor în 1952, organizația a continuat să existe ca spațiu de promovare a unui comerț liber între țările membre, a primit ca membri și alte state dezvoltate din punct de vedere economic din lumea necomunistă și s-a transformat în 1961 în ceea ce astăzi poartă denumirea de Organizația Economică de Cooperare și Dezvoltare (O.E.C.D)
În prezent, OECD activează în scopul concertării politicilor economice din statele membre, prin reuniuni ministeriale anuale, și a monitorizării evoluției înregistrate de economiile în cauză.
2) BENELUX:
Tratatul consemnând Uniunea Vamală a Beneluxului a fost semnat la Londra, în 1944, de guvernele celor trei țări (Belgia, Nederland (Țările de Jos) și Luxemburg), aflate atunci în exil în Marea Britanie. A intrat în funcțiune în 1947 și și-a încetat existența în 1960, când a fost înlocuit de entitatea denumită Uniunea Economică a Beneluxului. A fost precedat de, încă existenta, Uniune Economică Belgia-Luxemburg, fondată în 1925. Numele este format din începutul numelui fiecărei țări componente și a fost creat inițial pentru Uniunea Vămilor Benelux, însă este folosit în prezent într-un mod ceva mai generic.
Bibliografie
Filip Gheorghe, România și problemele integrării europene, Ed. UAIC, Iasi, 2005
John McCormick, Să ințelegem Uniunea Europeană, Ed.Codecs, București, 2005
Petre Brezeanu, Finante Europene, Ed. C.H.Beck, Bucuresti, 2007
Stelian Scăunaș; Uniunea Europeana: Construcție – Reforma – Instituții – Drept; Ed. C.H.Beck; București, 2008
Stoica Ovidiu, Integrarea financiar – monetara Europeana, Ed. Junimea, Iasi, 2003
Turliuc Vasile, Cocris Vasile, Roman Angela, Moneda si Credit, Ed. UAIC, Iasi, 2007
Preview document
Conținut arhivă zip
- Uniunea Europeana - Origine Evolutie si Perpective.docx