Implementarea modelului cascadă - waterfall

Tunelul Şeican a intrat în Cartea Recordurilor pentru cel mai lung tunel feroviar din lume având o lungime totală de 53,85 km, din care partea submarina masoară 23,3 km. Este situat în nordul Japoniei pe magistrala feroviară Şhinkansen.

MODELUL CASCADĂ

Tunelul a fost construit după implementarea modelului cascadă.În modelul tradiţional cascadă fiecare fază trebuie să fie finalizată înainte ca altă fază ulterioară să poată să înceapă.Astfel trebuie să întelegem fiecare fază individuală înainte de a putea întelege modul în care acestea se potrivesc împreună pentru un anumit proiect.

Etapele acestui model sunt următoarele:

1. Definirea şi analiza proiectului

După mai multe accidente care au avut loc în strâmtoarea Ţsugaru, (în 1954 s-au scufundat mai multe feriboturi care au dus la moartea a 1430 de oameni) ca răspuns la indignarea publică guvernul japonez a căutat un mod mai sigur pentru a tranversa strâmtoarea periculoasă.

Constrânşi şi de condiţiile meteorologice imprevizibile inginerii cad de acord că un pod ar fi prea riscant de construit.Atunci s-a luat decizia de a construi un tunel care părea a fi singura soluţie.Ei vroiau ca tunelul să lege oraşul Tokyo situat pe cea mai întinsă insulă japoneză,Honshu de oraşele din cea mai nordică insulă a ţării,Hokaido.

Acest tunel uneşte pe sub apele strâmtorii Ţsugaru cele două insule şi prezintă trei secţiuni:două terestre – una sub insula Honshu de 13,55 km şi cealaltă de 17 km sub insula Hokkaido, precum şi o secţiune submarină situată între acestea. În secţiunea submarină tunelul se află la 240 m sub nivelul mării si la 100 m sub fundul mării.

2. Proiectare / Design

Planificarea primului tunel a avut loc în 1950 deoarece japonezii au fost preocupaţi de creşterea traficului între cele două insule,apoi numărul de persoane pe vapoare s-a dublat iar marfa a crescut.