Modele ale ciclului de viață a unui sistem informatic

Elementele componente ale ciclului de viata a unui sistem informatic

Sistemele informatice se caracterizeaza printr-un ciclu de viata care incepe cu decizia relizarii unui nou sistem informatic care sa corespunda mai bine noilor cerinte ale utilizatorilor si se incheie cu decizia de inlocuire a sistemului informatic existent cu unul nou, mai performant. Ciclul de viata se desfasoara pe etape, in cadrul fiecareia find definite faze si activitati specifice. Exista mai multe modele ale ciclului de viata, multe dintre ele cunoscand o evolutie in timp. Din analiza acestora putem desprinde ca elemente comune urmatoarele faze:

- definirea cerintelor utilizatorilor: utilizatorii vor preciza obiectivele, criteriile de eficienta, securitate pe care urmeaza sa le indeplineasca viitorul sistem informatic

- specificatia cerintelor sistemului: prezentarea detaliata a rezultatelor pe care sistemul informatic urmeaza sa le asigure. Se va indica ce anume urmeaza sa faca sistemul fara a sugera in nici un fel cum va face acest lucru.

- specificatia cerintelor software: indica ce va urmeaza sa faca produsul software si restrictiile sub care functionalitatea sa urmeaza sa fie asigurata. Se bazeaza pe folosirea unui model, abstract care lasa libertatea pentru solutii de proiectare si implementare.

- proiectarea generala: se stabileste arhitectura viitorului sistem informatic si interactiunile intre componentele sale, se face o prima schita legata de viitoarea baza de date operand pe un nivel de abstractizare foarte mare si o prezentare a prelucrarilor la nivel general

- proiectarea de detaliu: in cadrul acesteia se realizeaza definirea bazei de date in conformitate cu un SGBD ales, definirea prelucrarilor pana la nivel de proceduri elementare, toate aceste solutii avand in vedere platforma hardware pe care se va lucra

- realizarea componentelor sistemului informatic, rezultate din elaborarea arhitecturii sistemului informatic in faza proiectarii generale pe baza solutiilor oferite de proiectarea de detaliu

- testarea componentelor: verificarea modului de functionare, modului de indeplinire a cerintelor si fiabilitatea in utilizare.

- integrarea componentelor si testarea finala a sistemului: reunirea componentelor in cadrul produsului final si verificarea functionarii lui in ansamblu

- implementarea si testarea produsului la beneficiar urmat de acceptarea produsului de catre acesta.

- exploatarea si intretinerea sistemului: utilizarea curenta a sistemului informatic si gestiunea acestuia

- dezvoltarea sistemului informatic: realizarea si integrarea de noi componente care sa imbunatateasca si/ sau dezvolte functionalitatea si performantele sistemului.

Modelul spirala

Modelul spirala este un model care presupune o dezvoltare incrementata folosind modelul cascada (“waterfall”) pentru fiecare pas, cu scopul de a controla riscurile. In modelul spirala, programatorii definesc si implementeaza caracteristicile in ordinea descrescatoare a prioritatilor.

Modelul spirala este un model elaborat de Barry W. Boehm in 1988 pentru a descrie traditionalul ciclu de viata al sistemelor informatice; de asemenea, el contine o strategie a managementului si evaluari ale riscului. Modelul preia numele de la reprezentarea grafica in forma de spirala, asa cum apare in diagrama. B.W.Boehm s-a ocupat de asa-zisele modele traditionale inca din anul 1981, iar din 1986 anunta modelul spirala si publica rezultatele cercetarii in 1988. El se bazeaza pe doua convingeri:

- natura iterativa a dezvoltarii si nevoia de planificare si evaluare a riscurilor fiecarei iteratii

- deficienta inregistrata la modelul V, in care validarea se efectueaza prea tarziu, il face sa propuna realizarea acesteia cat mai devreme oposibil, de cat mai multe ori, prin construirea prototipurilor.

Modelul a fost imbunatatit de R.G.Williams, R.F.Wirfs-Brock. B.Henderson-Sellers si J.M. Edwards care spun ca desi este descris ca o spirala, el este, de fapt, o descriere liniara, in care unele activitati pot fi reluate. Ivar Jacobson il imbunatateste, in 1990, prin modelul spirala ierarhic si Rumbaugh, in 1992, prin modelul vartej de apa (whirlpool-like).

Din analiza modelului se evidentiaza sublinierea naturii iterative a dezvoltarii oricarui sistem informatic, nevoia de planificare, de cautare a solutiilor alternative, de evaluare a riscurilor si validare a solutiilor pe fiecare prototip vazut ca un stadiu distinct in realizarea sistemului informatic.

Fiecare rotatie de 360 in jurul spiralei trece prin 4 faze: planificarea, cautarea alternativelor, evaluarea alternativelor si a riscurilor si (in cadranul din partea dreapta jos) activitati echivalente etapelor reprezentate in modelul cascada sau in modelul V.

Modelul incepe din mijlocul spiralei (acolo unde se regasesc intr-o proportie redusa cerintele si costurile ) odata cu planificarea , iar primul prototip include analiza riscurilor (se incearca o estimare a