Modele ale Ciclului de Viață al Sistemului Informatic

În ultima perioadă de timp, datorită apariţiei unei noi concepţii în abordarea sistemelor informatice:

orientarea-obiect, s-au înregistrat câteva fenomene îngrijorătoare. Două dintre ele fiind cele mai semnificative:

1. Neglijarea sau sfidarea multor realizări anterioare pe plan procedural şi/sau ştiinţific;

2. Supralicitarea (supraoferta) tuturor teoriilor lansate în anii ′90 , în jurul noului concept.

Din acest motiv, în continuare, va fi analizată esenţa activităţii de analiză şi proiectare a SI, adică a Ciclului

de viaţă al dezvoltării sistemelor informatice (CVDSI) sau Ciclul dezvoltării (CDSI). Motivaţia acestei analize este

datorată şi unor păreri total eronate privind conceptul menţionat anterior. De exemplu, CVDSI este confundat, de

unii specialişti, cu metodele de abordare a SI (acest aspect a fost abordat în tema precedentă), considerându-l ca o

treaptă incipientă (iniţială) în acţiunea de abordare a activităţilor specifice SI. Alţi specialişti (care sfidează toate

lucrurile din trecutul ştiinţelor), apreciază, că este chiar o blasfemie (batjocoră, defăimare) adusă obiectelor, dacă

sunt asociate cu învechitul concept de CVDSI. Prin urmare, se impune efortul de lămurire a lucrurilor (nu de

altceva, dar parafrazând o cunoscută zicală, am putea spune că „cine nu cunoaşte istoria, riscă să o ...denigreze”).

Din start, trebuie menţionat că, indiferent de etapa istorică sau metodologică, SI sunt abordate prin prisma

ciclului de viaţă. Ele apar, se dezvoltă, descresc şi pier sau, printr-un nou ciclu, se perfecţionează, dând naştere unei

alte versiuni sau chiar unui nou SI. Prin urmare, nu prezenţa CVDSI trebuie discutată, ci formele de regăsire a

acestuia în timp, în funcţie de cadrul în care se realizează sistemul. Mutaţiile din domeniul TI şi al metodelor de

abordare a SI s-au reflectat şi în CVDSI, fie prin schimbarea etapelor acestuia, fie prim modificare succesiunii de

parcurgere a lor.

În continuare, se va face o referinţă, doar la câteva dintre modelele concrete în care se poate regăsi CVDSI,

nu înainte de a face următoarele precizări:

· CVDSI este o „metodologie comună de dezvoltare a sistemelor din unităţile social-economice

(USE), caracterizată prin câteva etape (faze) care marchează evoluţia eforturilor de analiză şi

proiectare a SI”;

· Etapele (fazele) ciclului de viaţă sunt greu de prezentat, nu numai ca denumire, ci şi ca număr,

ultimul variind de la 3 (de exemplu, analiză, proiectare, implementare), la peste 20.

În acelaşi context, de menţionat că, indiferent de numărul şi denumirea etapelor, CVDSI rămâne o

problemă destul de importantă în special, succesiunea şi felul în care se parcurg etapele respective, ceea ce în

literatura de specialitate se tratează sub numele de modele ale CVDSI, ca de exemplu: Cascadă, V, X, Incremental,

Spirală, Evolutiv, Tridimensional, Minge de baseball (sau de oină), Fântână arteziană, Piramidă, Pinball (bila

magică), etc.

De remarcat că, multe dintre aceste modele sunt asociate ciclului de viaţă al obiectelor, sau ciclului de viaţă

al dezvoltării obiectelor, ceea ce este cu totul altceva, deşi din experienţa multor specialişti, ele s-ar putea aplica şi

unor sisteme.

2. Modelul „Cascada”.

Modelul „Cascada” constă într-o divizare a ciclului de viaţă în faze secvenţiale. La rândul lor, fazele sunt

structurate pe activităţi şi subactivităţi. Trecerea de la o etapă la alta se realizează după ce precedenta este parcursă

în întregime. Modelul se aplică la nivel de sistem şi poate fi reprezentat ca în Figura 1.

Printre avantajele modelului pot fi enumerate:

· Un control total asupra etapelor (fazelor), în sensul că ele sunt ordonate şi, deci sunt previzibile, prin

evidenţierea clară a ariei de cuprindere a fiecărei etape sau subetape;

· Este uşor de însuşit de către membrii echipelor de analiză şi proiectare, inclusiv de cei noi, cu o experienţă

mai mică;

· Fiecare etapă este însoţită de o documentaţie perfect structurată (controlată).

Dezavantajele modelului :

· Sistemul se predă doar după parcurgerea etapelor anterioare, ceea ce înseamnă o lungă perioadă de timp,

suficient ca beneficiarul să-şi schimbe pretenţiile;

· Nu reprezintă o abordare dinamică a sistemelor;

· Nu este deschis schimbărilor ce pot interveni pe parcurs.

De asemenea, trebuie menţionat că, modelul este folosit şi în proiectarea orientată-obiect. Ideea de bază a modelului

este regăsită şi în alte modele, cum ar fi: în „V”, în „X”, fântână arteziană sau cel incremental.