Implementarea Tipului Abstract de Date Număr Complex

Introducere

Limbajul C# fost dezvoltat de o echipă restrânsă de ingineri de la Microsoft, echipă din care s-a evidenţiat Anders Hejlsberg (autorul limbajului Turbo Pascal şi membru al echipei care a proiectat Borland Delphi).

C# este un limbaj simplu, cu circa 80 de cuvinte cheie, şi 12 tipuri de date predefinite. El permite programarea structurată, modulară şi orientată obiectual, conform perceptelor moderne ale programării profesioniste. Principiile de bază ale programării pe obiecte (INCAPSULARE, MOSTENIRE, POLIMORFISM) sunt elemente fundamentale ale programării C#. În mare, limbajul moşteneşte sintaxa şi principiile de programare din C++. Sunt o serie de tipuri noi de date sau funcţiuni diferite ale datelor din C++, iar în spiritul realizării unor secvenţe de cod sigure (safe), unele funcţiuni au fost adăugate (de exemplu, interfeţe şi delegări), diversificate (tipul struct), modificate (tipul string) sau chiar eliminate (moştenirea multiplă şi pointerii către funcţii). Unele funcţiuni (cum ar fi accesul direct la memorie folosind pointeri) au fost păstrate, dar secvenţele de cod corespunzătoare se consideră ”nesigure”.

În limbajul C există diferite structuri; un tip structurã reuneste câteva componente (câmpuri) având fiecare un nume si un tip. Tipurile câmpurilor unei structuri pot fi si sunt în general diferite. Definirea unui tip structurã are sintaxa urmãtoare:

struct tag { tip1 c1, tip2 c2, };

unde:

“tag” este un nume de tip folosit numai precedat de cuvântul cheie struct (în C, dar în C++ se poate folosi singur ca nume de tip).

“tip1”,”tip2”, este tipul unei componente

“c1”,”c2”, este numele unei componente (câmp)

Ordinea enumerãrii câmpurilor unei structuri nu este importantã, deoarece ne referim la câmpuri prin numele lor. Se poate folosi o singura declaratie de tip pentru mai multe câmpuri.

De remarcat cã orice declaratie struct se terminã obligatoriu cu caracterul ‘;’ chiar dacã acest caracter urmeazã dupã o acoladã; aici acoladele nu delimiteazã un bloc de instructiuni ci fac parte din declaratia struct. In structuri diferite pot exista câmpuri cu acelasi nume, dar într-o aceeasi structurã numele de câmpuri trebuie sã fie diferite. Declararea unor variabile de un tip structurã se poate face fie dupã declararea tipului structurã, fie simultan cu declararea tipului structurã.

În continuare voi face o mică descriere a numărului complex si a functiilor ce le-am creat pentru efectuarea programului.

I. Date introductive despre tipurile de date abstracte

“În dezvoltarea înţelegerii fenomenelor complexe, cel mai puternic

mecanism disponibil omului este abstractizarea. Abstractizarea derivă din

recunoaşterea similarităţilor dintre anumite obiecte, situaţii sau procese din

lumea reală precum şi din decizia de a concentra aceste similarităţi şi

de a ignora, pentru moment, diferenţele dintre ele.”

- C.A.R. Hoare

Un Tip Abstract de Date (TAD) este un tip de date cu următoarele proprietăţi:

- specificarea obiectelor din domeniu este independentă de reprezentarea lor;

- specificarea operaţiilor este independentă de implementarea lor.

Mulţimea operaţiilor Tipului Abstract de Date definesc interfaţa (contractul) său. Cu alte cuvinte, un TAD este o entitate specificată matematic, care defineşte o mulţime a instanţelor sale, având o interfaţă specifică – o colecţie de signaturi ale operaţiilor care pot fi aplicate pe o instanţă a tipului de dată. Precizăm faptul că signatura unei operaţii conţine numele operaţiei, lista parametrilor ei, împreună cu tipul lor şi eventual tipul rezultatului dacă este o operaţie de tip functie.

Domeniul unui tip (abstract) de dată poate fi definit fie prin enumerarea elementelor sale, în cazul în care este finit, fie printr-o regulă cared descrie elementele sale.

După definirea domeniului unui tip (abstract) de dată, este necesară specificarea operaţiilor. În acest sens sunt necesari doi paşi:

1. precizarea sintaxei operaţiilor (denumirea operatorilor, tipurile valorilor pe care aceştia operează, tipul rezultatului operaţiei);

2. descrierea funcţionalităţii operatorilor, cu alte cuvinte a semanticii operaţiilor.

Sunt mai multe modalităţi de de a preciza semantica operaţiilor, şi anume:

- dând o descriere textuală a comportamentului;

- specificarea operaţională;

- specificarea algebrică.

Poate una dintre întrebările care ar putea fi puse ar fi “De ce abstractizare?”. Răspunsurile ar putea fi:

1. Deoarece în primul rînd se impune specificarea operaţiilor structurilor de date

şi amânarea detaliilor de implementare (în Java se folosesc interfeţele pentru

specificarea operaţiilor).

2. Există multe Tipuri Abstracte de date, ca urmare decizia de a alege TAD-ul