Memoria internă a unui calculator personal

ARGUMENT

Industria memoriilor este una dintre cele mai dinamice aplicatii ale electronicii din zilele noastre. In ultimi ani chip-urile de memorie au avansat intr-un ritm alert, ceea ce a dus la o scadere dramatica a pretului/MB.

Factorul principal care a dus la cresterea productiei fiind cererea de memorie, care a crescut datorita programelor ce utilizeaza tot mai multa memorie dar si datorita avantajului (d.p.d.v. al performantelor) pe care memoria RAM il ofera in comparatie cu alte tehnologii de stocare a informatiei. In acelasi timp performantele noilor module au fost imbunatatite, au scazut timpii de acces iar viteza bus-ului a crescut. Toate aceste caracteristici au fost implementate din cauza mai multor factorii de ordin tehnic, unul dintre acestia ar fi evolutia procesoarelor, care prin cresterea frecventei introduc necesitatea cresterii performantelor pentru memorii. In lungul timpului memoriile au fost construite prin prisma mai multor tehnologii, dintre acestea doar o parte au reusit sa se impuna pe piata. Principalul motiv fiind, dupa cum multi dintre noi cunosc, raportul pret/perfomanta.

Apariţia şi realizarea sistemelor cu microprocesor a determinat înlocuirea logicii cablate cu logica programată în conducerea proceselor industriale. Logica programată s-a impus datorită flexibilităţii conferite de flexibilitatea microprocesorului, care permite extinderea funcţiilor în contextul unei aplicaţii sau adaptarea facilă a sistemului prin modificarea programelor. Astfel, se poate implementa algoritmul impus de aplicaţie, fără a fi necesare modificări hardware.

Deci, din punct de vedere funcţional, sistemul cu micorprocesor este un sistem programabil de prelucrare a informaţiei caracterizat prin două componente definitorii : hardware şi software.

Arhitectura sistemelor cu microprocesor respectă arhitectura generală a sistemelor de calcul, incluzând suplimentar o serie de periferice care asigură conectarea la proces a acestora.

In continuare, prin acest atestat voi face o scurta descriere a modului de functionare pentru cele mai raspindite memorii existente pe piata cit si avantajele/dezavantajele tehnologiilor existente.

CAP.1. STRUCTURA ŞI FUNCŢIONAREA UNUI

SISTEM DE CALCUL

Calculatorul este o maşină care prelucrează informaţiile automat. Pentru aceasta trebuie să i se furnizeze datele pe care trebuie să le prelucreze (datele de intrare) şi o listă de instrucţiuni (programul), care să îi indice cum să prelucreze aceste date. Dacă pentru a ajunge la un rezultat trebuie sa execute mai multe operaţii, el le va efectua pe rând. Operaţiile şi ordinea acestora îi sunt specificate calculatorului prin intermediul programului. Calculatorul va furniza utilizatorului rezultatele obţinute în urma prelucrării (date de ieşire). În timpul prelucrării pot să apară şi date intermediare.

Pentru a putea realiza aceste operaţii, calculatorul este alcătuit din două componente:

• Echipamentele fizice (partea materială) - HARDWARE

• Programele şi datele (partea logică) - SOFTWARE

HARDWARE- UL reprezintă echipamentele fizice din care este alcătuit un sistem de calcul, în care circuitele electronice prelucrează automat informaţiile şi asigură comunicarea între utilizator şi sistem.

Von Newmann a stabilit că hardware-ul trebuie să asigure următoarele funcţii:

1. funcţia de memorare;

2. funcţia de comandă şi control;

3. funcţia de prelucrare;

4. funcţia de intrare-ieşire.

1. Funcţia de memorare asigură memorarea datelor şi a programelor şi are ca suport memoria internă şi memoria externă. În memoria internă sunt stocate programele şi datele care sunt în lucru la un moment dat. În memoria externă sunt stocate toate programele şi datele de care poate avea nevoie, în diferite situaţii, sistemul de calcul.

2. Funcţia de comandă şi control asigură:

• extragerea instrucţiunilor din memoria internă;

• analiza instrucţiunilor;

• comanda de executare a unei operaţii;

• extragerea datelor de intrare din memoria internă;

• aranjarea datelor de ieşire în memoria internă.