Noile Tehnologii Multimedia

CAP. I Ce este multimedia- Sisteme multimedia. Aplicaţii. Protocoale

I.1 Abordarea conceptului de multimedia

În ultimii patruzeci de ani, calculatoarele au evoluat de la simple dispozitive de adunat, la maşini capabile să reflecte abilităţi mentale şi senzorilale. Proiectanţii de sisteme de calcul au dezvoltat, pentru a ne informa sau distra, interfeţe interactive ce utilizează o gamă largă de medii ce includ sunet şi senzitiv, precum şi imagini vazute de om sau „percepute” de maşină. Se poate spune că maşinile de calcul au facut un salt calitativ major transformându-se din simple unelte de calcul, în prelungiri şi reflexii directe ale simţurilor şi gândirii umane cu consecinţe greu previzibile. La ora aceasta, se pot citi şi interpreta semnale preluate direct din sistemul nervos şi se pot transmite „ordine” provenite din maşina organelor motorii umane precum şi senzaţii. Există deja o „realitate virtuală” cu un impact deosebit asupra psihicului.

Apărute în anii '80, calculatoarele personale (Personal Computers, PC) au cunoscut o dezvoltare deosebită atât în ceea ce priveşte partea hardware cât şi în programe (software). De la început s-a constatat că prezentarea grafică a rezultatelor programelor prezintă avantaje: înţelegere rapidă, formă atractivă de prezentare, personalizarea interfeţei. Aceasta a condus la creşterea eforturilor pentru realizarea şi dezvoltarea adaptoarelor grafice şi a dispozitivelor periferice grafice.

Din punct de vedere tradiţional, PC-urile erau folosite pentru gestionarea textelor şi cifrelor. Odată cu dezvoltarea erei informaţionale, sunt capabile să combine sunete, secvenţe video, imagini grafice, animaţie provenite de pe CD-ROM, magnetoscop, cameră video, DVD, microfon etc. Astăzi, PC-urile sunt dotate cu plăci sonore şi cititoare CD-ROM/DVD pentru difuzarea sunetelor, muzicii, imaginilor, exploatării marilor baze de date (enciclopedii, bănci de date incluzând fotografii pentru CAD, secvenţe audio şi video pentru publicistică sau reclamă).

Dezvoltarea multimediei a fost determinată şi în acelaşi timp determină apariţia unei game foarte largi de tehnologii şi periferice specifice. Din această pespectivă, multimedia devine din ce în ce mai mult un serviciu pentru un public avid de a descoperi cât mai multă informaţie, de diferite tipuri, prin intermediul televizorului sau monitorului, a sintetizatorului muzical şi în final, prin televiziune interactivă, devenind ceea ce obişnuiam să denumim prin home computers.

I.1.1. Istoria conceptului de multimedia

Din punct de vedere istoric, ziarele pot fi considerate primele medii de comunicare în masă din perioada modernă care au folosit (şi folosesc) atribute multimedia: text, desene, imagini.

În 1895, Gugliemo Marconi a realizat prima transmisie radio la Pontecchio, Italia. Câţiva ani mai târziu (în 1901), el recepţionează primele unde radio transmise peste Oceanul Atlantic. Inventat iniţial pentru telegraf, radioul a devenit în scurt timp un mijloc major pentru transmisii audio. Televiziunea a fost noul mijloc de comunicare în masă introdus în secolul XX. Aceasta include componenta video (imaginea), revoluţionând universul comunicărilor în masă. A introdus mediul video ca element de baza în comunicarea informaţiei: imagini statice, imagini dinamice, animaţie, clipuri video, film. De asemenea include sunet şi text ca medii complementare. Viteza cu care se desfăşoară evenimentele în acest domeniu ne sugerează ca posibil pas următor "realitatea virtuală", subiect atins cu câtva timp în urma doar de câteva lucrări science-fiction mai curajoase. Aceasta ar presupune combinarea tuturor mediilor de prezentare în aşa fel încât sa dea utilizatorului iluzia de realitate: imagine tridimensionala (poate chiar holograme) şi sunet stereo-spaţial, toate reacţionând şi interacţionând în timp real cu utilizatorul.