Transmișii sincrone de date

Definiţie: Prin comunicaţie de date se înţelege schimbul de informaţie numerică codificată între două DTE.

Trebuie făcută distincţia între termenii "dată" şi "informaţie". Termenul "dată" este folosit pentru a desemna un set sau un bloc de caractere numerice sau alfabetice codificate ce sunt schimbate între două echipamente. În cadrul comunicaţiei de date în afara transferului acestui tip de date este de asemenea necesar ca cele două echipamente să schimbe şi diverse mesaje de control (de exemplu pentru a preveni sau corecta erorile de transfer). De aceea termenul de informaţie este folosit cu un înteles mai larg desemnând atât date cât şi mesaje de control.

Comunicaţia de date se ocupă nu numai cu modul de transmisie a datelor printr un mediu de transmisie fizic ci şi cu tehnicile ce trebuie folosite pentru detectarea şi corectarea erorilor de transmisie, cu controlul ratei de transfer a datelor şi stabilirea formatului datelor ce trebuie transferate.

Din punct de vedere al numărului de linii ce interconectează două echipamente se deosebesc două tipuri de conexiuni:

1. modul de transfer paralel presupune folosirea câte unui fir pentru fiecare bit de date (al unui cuvânt). Aceasta înseamnă că mai multe fire sunt folosite pentru interconectarea a două DTE. Din acest motiv modul de transfer paralel nu se foloseşte decât în cazul în care distanţa între DTE este mică.

2. modul de transfer serial presupune folosirea unei singure perechi de fire pentru interconectarea echipamentelor.

La un moment dat pe linie se transmite un singur bit, pentru fiecare bit fiind alocat un interval de timp fix. Viteza de transfer este mai mică decât în cazul 1 dar distanţa între DTE poate fi mult mai mare.

Cele două moduri de operare sunt reprezentate în figura 1.

Comunicaţia de date între două echipamente se poate realiza în trei moduri:

1. simplex: presupune transmisia datelor într o singură direcţie.

2. half duplex: presupune transferul de date alternativ între cele două echipamente. Când unul din echipamente se află în starea de emisie celălalt se află în recepţie.

3. duplex (full duplex): presupune schimbul de date în ambele direcţii simultan.

Datele ce sunt transferate între două DTE sunt formate din unităţi de lungime fixă, de obicei de câte 8 biţi. De exemplu când un terminal comunică cu un calculator fiecare caracter tastat este codificat într o valoare binară de 8 biţi, întregul mesaj fiind format dintr un şir de astfel de caractere codificate. Deoarece fiecare caracter este transmis serial, echipamentul receptor pentru a decodifica şi interpreta corect biţii transmişi trebuie să cunoască:

- rata de emisie a biţilor (durata unei celule bit);

- începutul şi sfârşitul fiecărui caracter (octet);

- începutul şi sfârşitul fiecărui mesaj complet (bloc).

Aceşti trei factori sunt cunoscuţi sub numele de sincronism la nivel de bit, sincronism la nivel de caracter şi sincronism la nivel de bloc.

Din acest punct de vedere comunicaţia între două echipamente poate fi de două tipuri:

1) asincronă dacă ceasul receptorului este independent de cel al emiţătorului.

2) sincronă dacă ceasurile emiţătorului şi receptorului sunt sincrone.

În cazul în care datele ce trebuie transmise sunt formate din caractere separate de intervale de timp de lungime aleatoare atunci fiecare caracter este transmis independent şi receptorul se sincronizează la începutul fiecărui nou caracter primit. Pentru acest tip de comunicaţie se foloseşte transmisia asincronă.

În cazul în care datele ce trebuie transmise sunt formate din blocuri conţinând mai multe caractere (octeţi) fiecare, ceasurile emiţătorului şi receptorului trebuie să se afle în sincronism pentru mai mult timp şi de aceea se foloseşte transmisia sincronă.