Categorii fundamentale privind piața bunurilor și serviciilor

Coordonatele pietei bunurilor si serviciilor

Organizarea schimburilor de marfuri, in realizarea careia este antrenat comertul, constituie unul din actele fundamentale ale societatii. Acest act, defineste, de fapt, locul economiei in ansamblul vietii sociale, specializarea diferitelor domenii de activitate.

Pentru cercetator, exista mai multe tipuri de “piete”, fata de cea la care se gandeste gospodina. Astfel, piata apare ca un ansamblu de mijloace de comunicatie, prin care vanzatorii si cumparatorii se informeaza reciproc de ceea ce au de oferit, de ceea ce au nevoie si de preturile propuse si cerute inainte de a incheia tranzactiile. Piata pune in evidenta raporturile dintre productie si consum, prin intermediul sau gasindu-si reflectarea atat nevoile de bunuri materiale ale societatii- cererea de marfuri- cat si posibilitatile de satisfacere a acestor nevoi- oferta de marfuri. De asemenea notiunea de piata, subliniaza atat relatiile care au ca obiect un bun oarecare, cat si relatiile care se refera la sfera serviciilor- fie ca este vorba de utilizari industriale, fie ca se refera la destinatii privind consumul individual.

In functie de modul de materializare a activitatii care formeaza obiectul actului de vanzare-cumparare, in structura pietii se disting: piata produselor si piata serviciilor. Societatea moderna ofera multiple posibilitati pentru satisfacerea nevoilor, atat sub aspectul sortimentului de produse pus la dispozitia consumatorului, cat si sub aspectul cailor de satisfacere a acestui consum. In acest context, alaturi de piata bunurilor materiale a aparut si piata serviciilor care are in vedere totalitatea actelor de vanzare- cumparare, al carui obiect il constituie satisfacerea anumitor trebuinte materiale si spirituale ale oamenilor, prin intermediul unor servicii. Natura acestor servicii este extrem de variata, ceea ce face ca structura pietei serviciilor sa fie data atat de activitati ce pot fi asimilate celor industriale- realizarea unor produse pe comanda: mobila, incaltaminte, cercetare stiintifica, confectii, reparatii utilaje etc. – cat si de activitati ce reprezinta servicii pure, care nu pot fi asimilate productiei materiale- spectacole, activitatea bibliotecilor, transportul de calatori, prestatiile casnice, asistenta medicala etc.

Diversitatea produselor care formeaza obiectul actelor de schimb, natura diferita a subiectilor care apar in relatiile de piata, localizarea pietei, precum si alte asemenea elemente confera pietei imaginea unui imens conglomerate de subdiviziuni, prezentand, o structura deosebit de complexa.

Dupa cel de al Doilea Razboi Mondial, mai ales sub influenta revolutiei tehnico-stiintifice si a unor profunde schimbari in economia mondiala, s-a format un sistem complex de interdependete economice. In cadrul unui asemenea sistem de conexiuni interesele si problemele economiei nationale se intrepatrund, iar evolutia in termeni reali a acestora se poate asigura printr-un sistem competional adecvat in cadrul economiei mondiale. Intr-un asemenea context, pentru intreprinderea moderna, mediul extern la care aceasta isi raporteaza activitatea capata o tendinta de extindere spatiala, facandu-si loc tot mai mult ideea de globalizare a afacerilor, piata trebuind sa fie abordata si prin prisma fenomenului de internationalizare, de mondializare.

Petrolul- sursa de energie pe plan modial

Secolul XX a fost secolul petrolului asa cum secolul XIX a fost cel al carbunelui. Hidrocarburile, sub forma petrolului si a derivatelor sale, au devenit principala sursa de energie pentru majoritatea popoarelor globului.

Toata industria moderna depinde de petrol si de produsele sale; structura materiala si modul de viata in comunitatile din suburbiile care inconjoara marile orase sunt rezultatul unei ample si necostisitoare alimentari cu petrol. Restrictiile impuse politic cu privire la alimentarea cu petrol si folosirea lui au dus la o mare crestere a preturilor in anii ’70 pentru o perioada indelungata. Aceasta a adus temeri cu privire la lipsa globala de petrol si astfel, la mijlocul anilor ’90, preturile la petrol au scazut la jumatate.

Inca din Antichitate, petrolul a putut fi cunoscut si utilizat in Orientul Mijlociu, acum 5000-6000 de ani i.e.n., sub forma de bitum natural. Din punct de vedere tectonic, zacamintele petroliere se pot gasi in anitchitate si in domuri.

Cercetările de specialitate au stabilit că petrolul- supranumit în mod justificat şi ''aurul negru'', pentru calităţile şi avantajele pe care le oferă- s-a impus printr-o continuă şi remarcabilă diversificare a utilizării lui în cursul istoriei, fiind prezent ''pretutindeni, universal şi multiplu dintotdeauna, etern şi misterios''. În ultimul secol acesta a devenit un produs extrem de căutat, absolut necesar desfăşurării vieţii economice moderne, un factor important al politicii internaţionale şi indispensabil în vreme de război, provocând dese şi aprinse conflicte diplomatice şi economice, bătălii ''reci'' sau ''calde'', tensiuni şi suspiciuni între state şi naţiuni. La sfârşitul sec. al XIX- lea, începutul sec. al XX- lea s-a trecut pentru prima dată la utilizarea derivatelor obţinute din extragerea ''aurului negru'' drept combustibil.